Chiar daca s-a remarcat in trecut ca port si centru comercial de o importanta vitala pentru economia vechiului Imperiu Habsburgic, Trieste a fost locul preferat al unora dintre marile nume ale culturii internationale: James Joyce, Sigmund Freud, Rainer Maria Rilke, Umberto Saba, Italo Svevo.
Dar ce anume ii confera renumita atmosfera speciala pe care o remarci imediat ce ajungi in acest oras Sa fie oare puzderia de piete si cladiri, aflate in mare parte pe malul Marii Adriatice dar si pe colinele din jur Poate vestigiile anticului Teatru Roman, situate chiar in mijlocul orasului, printre cladirile moderne Sau poate magnificul castel Miramare Sau cafenelele Cremcaffe Sau Teatrul Giuseppe Verdi
Cred ca ceea ce m-a atras prima data la acest oras a fost marea. Imi este greu sa descriu in cuvinte primul apus de soare vazut atunci cand eram pe teresa castelului Miramare, cand soarele parea ca se scufunda in mare... sau primul rasarit de soare din mare!
M-au impresionat si miile de ambarcatiuni, barci, vapoare, care asteptau cuminti in port sa plece in cutreierarea albastrului nemarginit al marii. Acolo, pe malul marii, plimbandu-ma pe limba de asfalt care pleaca din Piata Unita - fiind un fel de pod intre pamant si mare- si care se termina undeva in largul marii, am avut unica senzatie de uniune cu natura si sentimentul de impacare cu lumea dezlantuita in care traim.
Alt lucru care te frapeaza atunci cand vizitezi acest oras este imbinarea aproape naturala a vechiului si a noului: poti vedea laolalta in piete si cafenele persoanele aflate la varste respectabile alaturi de tinerii studenti veniti din toate zarile pamantului sa studieze la Trieste, intalnesti in calea ta vestigii stravechi de pe vremea romanilor dar si cladiri cu minunate arhitecturi moderne.
Te frapeaza imbinarea dintre muzee si cultura: mirificul Teatru Comunal Giuseppe Verdi, inaugurat in 1801 si a carei arhitectura a fost inspirata de celebrul Teatro della Scala din Milano; evenimentele muzicale care au loc in Catedrala San Giusto; Muzeul Civic pentru Istoria Artei, alaturi de Muzeul Sartorio (unde poti intalni exemple ale burgheziei triestine, care si-a creat in timp un dialect specific, cel triestin, folosit in special de persoanele mai varstnice ale orasului), iar enumerarea numeroaselor lacasuri de cultura ar putea continua la nesfarsit.
Dar ceea ce este unic pentru riviera triestina este magnificul Castel Miramare, situat pe o stanca deasupra marii. Cuibul iubirii dintre contele Massimiliano d'Asburgo si Carlotta del Belgio, a fost construit in 1860 la cererea expresa a acestuia.
Imaginea castelului este una romantica, de o tristete aparte, de parca iubirea patimasa a celor doi ar fi trebuit sa dainuie de-a lungul veacurilor, dar ea este intregita de parcul ce inconjoara castelul, unde poti intalni caprioare, pasari care traiesc fericite in patrimoniul natural.
Cineva a spus odata ca pentru Trieste nu poti veni asa la intamplare, trebuie sa il vizitezi cu un motiv anume sau daca esti nevoit sa treci granita spre alte meleaguri. Motivul meu pentru a vizita si a trai o perioada in Trieste (intre noi fie spus, una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea) a fost bursa Erasmus obtinuta pentru a studia la una dintre cele mai prestigioase universitati din Italia, si anume cea din Trieste.
Pentru ca Trieste nu este numai o imbinare mirifica dintre vechi si nou, cultura si istorie, ci este si o capitala a multiculturalitatii si a studentimii. Pot sa afirm ca perioada traita in acest oras si experienta pe care am obtinut-o prin colaborarile cu televiziunea regionala RAI, mi-au imbogatit atat viata personala cat si cea profesionala.
Trieste este si taramul natal al bauturii espresso, si de fiecare data cand treceam prin Piazza della Borsa, trageam cu ochiul in Degustazione Cremcaffe sa vad rapiditateacu care triestinii isi beau esprosso-ul zilnic.
De fapt, erau mai multe reprize de espresso zilnic, pentru ca sorbitul cafelei dura mai putin de un minut, dupa care fiecare pleca la treburile lui. Eu, in schimb, contrar asteptarilor, nu m-am indragostit de espresso, ci de ciocolata italieneasca, pe care o regasesc si degust cu placere din cand in cand la cafeneaua Cremcaffe din Bucuresti.
Este adevarat ca Trieste este un oras cu "multe inimi", un oras al contrastelor, precum si un oras plin de surprize placute, pe care le intalnesti la tot pasul. Datorita unicitatii sale iti ofera amintiri ce iti raman in strafundul sufletului pentru totdeauna. Daca nu dati crezare spuselor mele, mergeti sa va convingeti singuri!
Coffee Break
