Hegemonia franceza
Dupa Habsburgii austrieci in 1648, este randul Habsburgilor spanioli sa se incline in 1659. Cu pretul unor razboaie interminabile, regele Frantei, Ludovic al XIV-lea (1661-1715) consolideaza si mareste frontierele de nord si de est ale regatului, in special in defavoarea posesiunilor habsburgice. Expansiunea se incheie o data cu rasturnarea produsa de Razboiul pentru succesiunea la tronul Spaniei. Anexarea Lorenei (1766) si, respectiv, a Corsicii (1768) vor reprezenta rezultatele unor imprejurari total diferite.
Redistribuirea teritoriilor
Mai multe razboaie pentru `succesiune` marcheaza secolul al XVIII-lea: cele din Spania, Austria, Polonia... Ele sunt insotite, eventual, de schimbari dinastice (in Spania si, mai tarziu, in Italia Bourbonii ii inlocuiesc pe Habsburgi), dar si de reimpartiri reiesite din capricioasele rafuieli diplomatice: Tarile de Jos si zona Milanului trec de la Spania la Austria; Sicilia este cedata de Spania Savoiei, apoi Austriei si, in cele din urma, Bourbonilor spanioli; Sardinia este atribuita de Spania Austriei, apoi intra in stapanirea Savoiei... Ducele de Lorena obtine Toscana si ofera Lorena unui fost rege al Poloniei, cu insarcinarea de a o transmite regelui Frantei... Se contureaza in acest mod o tentativa de a se obtine un echilibru intre principalele puteri.
Regresul Imperiului Otoman
In 1526, Habsburgii nu au dobandit decat o parte a Ungariei deoarece, exact in aceeasi perioada, otomanii au invadat restul acestei tari. Aceasta amenintare asupra flancului lor estic a limitat apoi posibilitatile de interventie ale Habsburgilor austrieci in vest. Dar, in 1683, otomanii asediaza Viena, sunt infranti si respinsi. Este semnalul unei `recuceriri` pe care Habsburgii o vor intreprinde in urmatoarele decenii: in 1739 sunt fixate frontierele cu Imperiul Otoman care, in general, nu se vor mai schimba in mod semnificativ inainte de a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Monarhia habsburgica va capata, astfel, un caracter `dunarean` pe care nu l-a mai avut inainte.
Avantul Prusiei si al Rusiei
La inceputul secolului al XVII-lea, Brandenburgul obtine ducatul Prusiei (fostul domeniu al Ordinului Teutonic). In secolul urmator, intregul teritoriu, devenit regatul Prusiei, capata o forta militara remarcabila. Aceasta ii permite regelui Frederic al II-lea sa-i atace pe Habsburgi si sa ocupe Silezia cu prilejul succesiunii la tronul Austriei. De atunci, chiar in interiorul Sfantului Imperiu, o noua putere contesta suprematia Austriei.
La inceputul secolului al XVIII-lea, Rusia cucereste, in dauna suedezilor, o iesire la Marea Baltica. Ulterior, Rusia joaca un rol din ce in ce mai insemnat in problemele regatului Poloniei, starnind curand nelinistea Prusiei. Preocuparea pentru echilibrul dintre marile puteri duce in cele din urma la impartirea Poloniei in trei etape: 1772, 1793, 1795.
Afirmarea puterii britanice
In secolul al XVII-lea, Irlanda devine o colonie. Scotia, atasata Angliei printr-o uniune personala incepand din 1603, ii este practic anexata in 1707.
Pe mari, englezii ii depasesc pe olandezi in secolul al XVIII-lea. Vechile lor legaturi cu Portugalia le deschid calea catre Brazilia. Obtin cele mai bune avantaje din comertul (ilicit) cu America spaniola. Ii indeparteaza din Canada si din Indii pe francezi, deveniti principalii lor concurenti. Pierd, intr-adevar, cele 13 colonii din America (Razboiul de independenta al Statelor Unite, 1776-1783)... dar chiar atunci debuteaza ceea ce se va numi mai tarziu revolutia industriala.
Acest articol nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft
