Vorbeam cu ceva timp in urma despre modul in care vad ca se pot trata cazurile de dependenta de jocurile de noroc, de cazinou si ale forme. Precizam despre importanta mediului familial si a celor apropiati si despre necesitatea unei interventii in care sa existe acest sprijin. Astazi vreau sa aduc in atentie un alt aspect care da specificul modului de lucru cu aceasta dependenta ￢ refugiul.

Putem cu usurinta sa vedem in cazul jucatorului acesta este un refugiu, un loc in care angoasa, suferinta si tristetea isi gasesc o forma de manifestare. Cazinoul devine singurul loc in care are senzatia ca traieste, ca este intreg, ca poate sa simta. Aceasta in timp ce se manifesta ca atare, in rest existand mai mult o stare de teama, frica sau plictiseala. In aceste conditii refugiul functioneaza ca un loc in care se retrage din viata cotidiana care este mult prea dificila si cauta sa re-castige placerea pierduta candva.

Insa principalul simptom nu ramane cel de a juca sau faptul de a intra in cazinou cat faptul ca el pierde. Faptul ca oricat ar juca, finalitatea realizarilor sale este de a avea datorii. El nu pierde tot timpul insa atunci cand castiga sfarseste prin a pierde. De ce astfel Pentru ca el nu joaca avand in vedere un rationament, un control ci joaca cu pasiune, cu pierderea in afectiv. In aceste conditii ii este imposibil sa aiba un control asupra a ceea ce se intampla si el se va lasa ￢ scos￢ din joc atunci cand altfel nu se mai poate, cand realitatea intra prea puternic.

Sa interzici accesul in cazinou este echivalent cu a interzice refugiul. Dar acest refugiu ne mai spune ceva ￢ faptul ca el cauta placerea pierduta, modul avut candva de a se relationa, ca este si un strigat de cautare a ceea ce a fost. Vedem in cazul jucatorilor tristetea pe care o au pentru ca sunt nevoiti sa apeleze la aceasta modalitate si mai ales tristetea ca nu resimt placerea jocului. Au avut-o candva.

Psihoterapia nu are scopul de a ii videca astfel incat sa nu mai intre in cazinou cat de a redescoperi capacitatea de a castiga, de a se distra, de a avea si castiguri si, in orice caz, de a nu avea datorii. Interdictia de a intra in cazinou uneori este importanta si aduce beneficii dar in acest caz ne putem intreba ￢ ce punem in loc Uneori, si asta in cazurile fericite, ceea ce se pune in loc sunt alte pasiuni care pot sa aiba acelasi rol de refugiu.

Spre exemplu, la un pacient acest refugiu a devenit fotbalul. Mult mai ￢ieftin￢. L-a descoperit atunci cand s-a decis sa nu mai intre in cazinou. A juca fotbal sau a juca in cazinou Raspunsul lui a fost ca joaca fotbal. Dar acest aspect nu presupune vindecarea ci este o modalitate de ￢reducere a costurilor￢. Si spun ca nu aduce vindecarea pentru ca ceea ce lucram in psihoterapie este tristetea, depresia, pierderea, relatiile anterioare.

Refugiul mai are si o alt beneficiu ￢ puteti sa discutati cu el despre ceea ce se intampla in aceasta sfera. Daca aveti rabdare si nu va hazardati sa va exprimati respingerea, veti descoperi o alta lume, a probabilitatilor, a placerii jocului. Dar aceasta lume are un pericol pentru care pacientul nu este pregatit ￢ prinde cu totul, il pune in imposibilitatea sa gandeasca si devine prizonierul tristetii personale.

In lucrul cu dependentii atunci cand ajung singuri eu gandesc interventia in mai multe etape. Una din ele consta in descoperirea acestui refugiu. Din aceasta perspectiva, vorbim despre o etapa preliminara in care refugiul joaca un loc important si la care se va intoarce de fiecare data cand ii va fi prea greu. Dar scopul nu este interdictia ci este vindecarea. Daca in acest timp, pacientul va fi in posesia propriei ratiuni si va face fata cu bine jocului, lucrurile vor putea evolua spre o alta etapa. Iar pentru asta, de multe ori, are nevoie in afara de interventia psihoterapeutului de sprijinul celor apropiati.