Cati dintre dumneavoastra sunteti platiti pentru orele suplimentare? Nu pufniti! Daca lucrati la stat inseamna ca mergeti acasa, majoritatea dintre dumneavoastra, dupa opt ore de prestat in folosul societatii. Nu ca asta ar fi rau. Potrivit Codului muncii, e chiar legal. Si chiar sa te chinuie constiinta incat sa pui osul inca doua ceasuri, nu prea merita, la banii cu care e statul in stare sa te recompenseze pentru ca bagi mare, injurand printre dinti, in folosul lui.

Numai daca nu cumva scrie pe cineva ministru sau parlamentar, si atunci ii sunt platite enorm de multe ore suplimentare. Dar la parlamentari se adauga statului degeaba, si e impropriu sa le zici ore suplimentare, pentru ca trebuie sa inmultesti zero cu zero. Apropos: imi spunea cineva ca un cititor a facut pe forum o propunere cum ca se se limiteze numarul de mandate al alesilor neamului la doua, ca sa nu li se urce puterea la cap. Excelenta idee! Dar dupa mine astia nu fac ceva pe noi dupa doua mandate, le sunt suficienti doi ani.

Cu sectorul privat e alta poveste. Tinta fiind profitul (nu ca asta ar fi rau), concurenta ucigatoare si numarul absolventilor prea mare, daca pui mana pe o slujba platita ca in vest n-o mai lasi din mana, chiar daca trebuie, pentru asta, sa-ti sacrifici uneori pana si parte din somnul de noapte. Nu mai rezisti si demisionezi? Nu-i bai, la coada asteapta altii. Prin urmare, societatea are la indemana un subiect de meditatie cu adevarat important, generat din pacate de moartea unei tinere angajate la o mare firma de audit. Toata lumea vorbeste de epuizare, legistii spun de alimentatie proasta, dar asta nu din cauza ca Raluca Stroescu nu si-ar fi permis.

In ce lume nesimtita traim (delasarea, dupa mine, este nesimtirea suprema)! Compania a fost amendata pentru ca tinerei manager nu i-au fost pontate orele suplimentare, dar fata a trebuit sa moara ca sa indrazneasca cineva sa-si vare nasul in bucataria firmei. Ce trebuie sa se mai intample pentru ca inspectoratele de munca sa-si moaie degetul in gura, sa ia catastiful cu firme si sa purceada la verificarea ipotezei ca oamenii sunt tratati ca niste sclavi, iar unii patroni trag sapte piei de pe salariati, convinsi ca are balta peste?

Spunea cineva ieri la radio ca are o firma si a angajat un medic de medicina muncii care evalueaza lunar starea salariatilor - cine e in stare sa reziste si cine nu. Sa reziste la ce? La purcoaie de clienti ale caror interese trebuie urmarite de un singur angajat, deoarece in goana dupa profit (e de inteles, ca in Romania nu se stie niciodata cum o coteste fiscalitatea), in loc sa mai angajezi niste oameni, ii calaresti pe cei pe care-i ai pana crapa? Problema are inca un aspect. Tinerii care ajung sa aiba asemenea salarii sunt niste oameni foarte inteligenti, care te gandesti ca stiu la ce riscuri se expun. Teoretic, daca ai ajuns sa ai o asemenea oferta de leafa, te angajezi si te validezi in bransa si vei avea mereu propuneri din alte firme care vor sa te racoleze. Deci alta balta cu peste, vazuta din cealalta parte. Sigur, riscul ca peste tot sa fie la fel e foarte mare.

Ce te mana insa in lupta? Nu poti sa traiesti decat cu 2000 de euro pe luna? Daca gasesti un job cu 1000, la munca mai putina, crezi ca se termina lumea si decazi? Exista o asemenea mentalitate, animata de lumea bolnava la cap in care traim, de educatia de-acasa, unde ai invatat de mic ca acolo, afara, banul e forta suprema. Foarte putini parinti au ragazul, daca au mintea necesara, sa le spuna pustilor ca masinile cu peste 200 de cai nu sunt scopul vietii unui om sanatos. Din contra.

Iar copiii ai caror parinti nu-si permit sa le cumpere limuzine vor visa mereu la ele. In plus, la scoala, dascalii sunt prea stresati sa toarne in cap materie ca sa mai scape o vorba despre faptul ca libertatea nu ti-o da banul. Mai ales ca nici ei nu cred asta!

Cristian Mihai CHIS Tags:  cerc, vicios

1226 vizualizari