...Marturisesc ca am mai facut-o si eu lata, dar cel putin nu visez sa ma lipesc de bancutele parlamentului, nu vreau sa fiu secretar de stat si nici functionar european. De asta, comportamentul meu priveste pe foarte putini. Comportamentul tinerilor care aspira la un loc pe cerul dialecticii ar putea interesa insa pe mai multa lume. Nu pentru a fi judecati, ci pentru a afla reteta succesului. Adica un mic ghid al devenirii.

Se ia o bucata tanar de circa 30 de ani, preferabil absolvent a doua facultati. Daca nu preferabil, atunci nu conteaza, ca oricum, au astia un interes de a termina toate facultatile, specialitatile, masteratele si doctoratele incat te-ai astepta sa vezi numai candidati la Premiul Nobel. Jos palaria pentru tineretul studios si mancator de biblioteci, dar credeti-ma pe cuvant, daca face cineva un sondaj si-i intreaba ce i-a manat pe ei la portile scolii, trei sferturi raspund ca "da bine la CV".

Prin urmare, cu CV-ul pus in rama, si cu rama sub vesta, din care iese, neglijent, un colt, numai atat, cat sa intrebe ceva "ce-i aia?", prilej de a scoate obiectul, spre vesnica falire si pomenire, Gigelul iese de la lucru. De obicei, un lucru din ala unde stai trei ore si pleci, ora 12 fiind, pe terasa, ca sa bagi niste beri - ca tot e lichidul asta aliment. Dupa cam un litru si jumatate de licoare galbui-verzuie, timp in care a stat cu celularul la ureche si s-a informat care pe unde s-a mai infipt, in timp ce el aspira, merge in vizita la partid. "Nu este sedinta azi?". Nu este, dar secretara a retinut ca Gigelul tot vine si cauta activitate. Si spune mai sus. Ei, daca-i trebuie activitate, ia sa-i dam niste teren - vizite pe sate, cheia succesului electoral -, sa vedem daca tine. Trebuie sa ai nervi de otel sa dai fata cu taranul, cu problemele lui, cu primarul care asteapta bani pentru apa, gaz si drum. Daca te place taranul, esti validat. Insa daca ai in agenda electronica telefoanele unor sefi, carora le spui cine si de ce-i barfeste, compatimindu-i, astfel incat la un moment dat vor fi dependenti de aceste turnatorii, nu te trimite nimeni pe teren.

E ora 14. De la partid, unde Gigelul debordeaza de energie si zambeste ca-n afis - nu ca ar fi candidat la consiliul local, ca la inteligenta si pregatirea lui, a fi ales al urbei e un mizilic, - inapoi la terasa. Intre timp, s-au strans baietii. O noua zi de strategii si barfe. Si daca sunteti onesti, recunoasteti ca, atunci cand se strang barbatii si barfesc, femeile trebuie sa se ascunda, rusinate de lipsa lor de imaginatie.

Cu bere dupa bere, inteligenta se ascute si dispar spaimele. Ramane numai una, aceea ca trece timpul, iata, s-au scurs doi ani de mandat, si el tot asteapta sa crape un ministru, un secretar de stat, un sef de agentie, sa-i ia locul.

Urmariti un tanar politician imbracat foarte bine, cu pantofii lustruiti, atunci cand iese din sediul partidului. Vedeti unde merge. Dupa ce l-ati abandonat unde s-a oprit, verificati peste trei, apoi inca trei ore, daca e tot acolo. Ei bine, este. Intrebati chelnerul daca mai are loc pe hartiuta. Ei bine, nu mai are.

Cat timp asteptati sa treaca orele, dati o raita pe la partid, prefaceti-va ca vreti sa va inscrieti. Veti observa alti tineri, nu atat de bine imbracati, care centralizeaza date, fac revista presei, dau telefoane si tin legatura cu teritoriul, si ce-o mai presupune munca de partid. Nu au timp de strategii pe terasa, in timp ce-si dezvolta bicepsii cu ajutorul halbelor. Ajung acasa obositi si, daca mai au timp, inainte de-a adormi, se gandesc ca odata si-odata, va observa cineva ca sunt utili si pasionati mai degraba de binele partidului, decat de al lor personal.

Intr-o zi, crapa un secretar de stat. E uns Gigelul. Inainte de-a o taia spre minister, face o vizita la partid, pentru a primi felicitari. Tinerii-furnicute il felicita, ca asa e frumos. Evident, ii ureaza in gand sa aiba ministerul vis-a-vis o terasa, ca sa nu intre in sevraj. Hai noroc!

Cristian Mihai CHIS, Redactia Askmen.ro Tags:  tineri, politicieni, brand, fier

1880 vizualizari