Pentru BARBATI care stiu ce vor

Cautam uneori subiecte despre care imi imaginam ca au picioarele infipte trainic in realitatea de zi cu zi, ca un ghiocel nimerit intr-o galeata cu ciment. Si marturisesc ca de cele mai multe ori faceam asta pentru a evada din fata televizorului unde se dadeau episoadele din serialul de caft politic. Uneori, televizorul statea inchis, dar mie inca imi tiuiau urechile din cauza acuzatiilor de toate partile si a pretentiilor ca adevarul constructiei nationale este arestat de-o culoare sau de alta.

Acum, intr-o clipa de naivitate, daca liberalii i-au azvarlit afara pe democrati din guvern, sper ca se va asterne linistea si ne vom putea concentra cu mai mic efort asupra facturilor pe care le avem de platit. Si probabil ca o perioada vom fi mai putin ingretosati, si ne vom putea uita mai atent la reclamele cu pasta de dinti destinate sefilor de cabinet, pentru curatat limba si lustruit clante.

O perioada nu-l voi mai zari pe Emil Boc, ca acum nu mai are motiv sa vina la Bucuresti in fiecare luni, ca sa ocupe ecranul cu trei idei repetate pana la saturatie - imi spunea cineva ca daca un ziarist intarzie la declaratiile sale si apare cu reportofonul dupa zece minute de vorbarie nu are de ce se ingrijora, pentru ca seful democrat spune acelasi lucru de zece ori, ca un disc de vinilin zgariat. Si totusi!

Mi-a murit ceva in intestine, ceea ce confirma vorba populara ca rau cu rau, dar mai rau fara rau. Acuma, nu ca mi-i dor de batuta cu strigaturi, deoarece dupa ce mi-a trecut clipa de naivitate, ii dau crezare fiicei mai mici presedintelui, care a anticipat ca spectacolul de-abia porneste.

Mi-i rau insa fara speranta, pentru ca se ingramadise printre mate si, in mod contradictoriu, imi dadea dorinta sa scuip, insa-mi si trimitea spre aorta un gand copilaros, cum ca pana la urma cineva-i va vraji si-i va face sa uite ca si-au tras la turloaie pana s-au invinetit. M-am dus in timp un pic, pana cum doi ani si ceva, cand nu ma gandeam ca iubirea dintre PNL si PD e facuta numai pentru a narui, prin orice mijloace, guvernarea PSD. Speram atunci ca pe strada romanilor va iesi soarele si radeam in mine ca un tampit, fericit, cand descopeream ca in mod evident, oamenii impinsi la putere de Traian Basescu au invatat lectia guvernarii CDR, si nu-i vor mai repeta greselile.

Am descoperit rapid cu totii cat e de adevarat ca cine nu-si cunoaste istoria, nu o intelege, e condamnat sa o repete. Si totul s-a petrecut, cu mici variabile, ca in perioada 97-2000. Numai ca acum e mult mai dezolant.

Alianta a pornit cu voiosie spre a infirma metehnele unei guvernari de coalitie, unde pentru un ministru, mai presus de vocea sefului Cabinetului e vocea presedintelui partidului. Nu vreau sa zic prin asta ca singurul lucru la care s-au gandit liberalii e sa puna osul la mai binele comunitar, ci enunt o stare de fapt care ne-a smuls de pe picioare si ne-a facut uneori sa ne gandim ca suntem blestemati.

Sunt foarte trist. Vor si asa din ce in ce mai multi oameni, cand isi vor aminti ca in campania electorala se bucurau alaturi de liberali cand sefii PNL bagau pe foc impotriva coruptiei reprezentate de PSD. Acum, social-democratii sunt numai buni sa sustina guvernul. Desi, asa cum am mai spus-o, ei vor sapa atat de tare la radacina lor, spre a o reteza, cot la cot cu Traian Basescu, impreuna si pe cai diferite, incat mi-i mila cand ma gandesc ce va mai ramane din ultimul partid istoric. Va mai amintiti de unde a pornit totul? Daca da, va face viata mai buna?

Cristian Mihai CHIS