Succesul motiunii anti-Macovei nu-mi provoaca dorinta de-a ma aseza la o sezatoare cu mine insumi, spre a descoperi implicatii, mesaje ascunse, semnale negative transmise Europei si alte constructii fara sens.

Desi sunt in stare sa gasesc epitete in relatie cu parlamentarii, a caror insiruire ar dura un sfert de ceas si pentru care m-ar felicita si Traian Basescu, nu ma lansez pe teoria conspiratiei, pentru ca personajele alea de le-am trimis in statiune pentru patru ani nu sunt nici pe departe atat de complicate.

In definitiv, sunt o formatie de barbati, plus cateva muieri aprige, care din motive variate, multele personale, n-o inchit pe Macovei. Daca imi incord mintea, gasesc indivizi inclusiv din tabara lui Boc si Stolojan (liberalii nu se pun, ca sunt de notorietate) care o injura in privat. Nu pronunt nume, ca nu am dovezi, in afara de propriile urechi.

Ce-a patit ministrul Justitiei ieri in Senat? Monica Macovei a primit o palma pentru ca e incapatanata ca un catar si se face ca nu aude indicatiile legislativului, care are pretentia ca daca l-a votat poporul, a facut-o in cadrul votului uninominal.

De ce-a patit? Macovei a facut si greseli - invitati un judecator sa va insire cateva prevederi din codul de procedura penala pentru care-i vine sa-si rupa buletinul - , s-a ambitionat sa lege destinele procurorilor de penita domniei sale, Strategia Nationala

Anticoruptie n-a zdruncinat din temelii societatea, nu a gasit o solutie pentru a decongestiona instantele (nu discutam de atributiile Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece guvernul are initiativa legislativa), n-a gasit modalitatea ca relatia cu CSM sa fie constructiva etc.

Insa cine si-a imaginat ca Ministerul Justitiei este papetaria "Felix Motanul SRL", ca lucrurile sunt usor nu de urnit, ci de schimbat structural, iar pe drumul constructiei erorile sunt imposibile, a fost naiv.

I-am criticat pe ce-i de-au laudat-o pe Macovei in manualele de liceu (nu e vina ei), dar asta nu inseamna sa fiu ipocrit si sa nu vad, de exemplu, ca independenta justitiei nu mai este cea din perioada pesedistilor. Fapt recunoscut de organismele internationale.

Oricum, votul din Senat n-a fost, dincolo de motivele din motiune, rational.
Incapatanarea Monicai Macovei de-a-si pastra stilul necomunicativ, de-a insista pe controlul averilor demnitarilor (de retinut ca neinfiintarea Agentiei Nationale de Integritate ne supune unei monitorizari stricte din partea UE), de-a avea crize de isterie in guvern, de-a da cu pumnul in masa nu place. Pentru ca e femeie. Iar cand o femeie nu cedeaza, barbatii devin nervosi.

"Ia sa-i dam o lectie cucoanei", si-au spus ei, convinsi ca la atata munca depusa, la atata coerenta legislativa, nu poti veni sa le dai cu flit.
Intre aceasta lectie, insa, si declaratiile aiuritoare ale democratilor, care s-au repezit sa o apere pe Macovei si vad in evenimentul din senat nu un exercitiu democratic, chiar si-asa, emotional, ci "un vot care compromite interesele Romaniei" (Emil Boc), sau un prilej de-a medita la "o posibilitate de responsabilizare a celor care au votat favorabil" (deputatul Buda) e cale lunga.

Ma gandeam la un moment dat ca Macovei va ceda. Si va face acel gest considerat a fi de onoare: demisia. In mod normal, dupa asa o palma, un ministru demisioneaza. La vremuri grele, insa, onoarea capata intelesuri noi, si se impun masuri speciale, iar carul Justitiei trebuie tras mai departe, corectat din mers, reconfigurat exact de un ministru incapatanat sa-l urneasca.

Din acest motiv, cred ca a ramane in picioare, a continua sa reformezi un sistem care are mecanisme puternice de-a se opune imploziei menite de-a lasa locul unui steag unde scrie "Fiat justitia!", reprezinta un gest de onoare.
Cristian Mihai CHIS Tags:  sucitoarea

2860 vizualizari