Pentru BARBATI care stiu ce vor

Florin, un prieten din copilarie plecat de patru luni din Romania si nimerit intr-un mic paradis al constructiilor spaniole, unde sta de dimineata pana seara ingropat in mortar, mi-a scris acum cateva minute, certandu-ma. Prin mine, pe o tara intreaga de natafleti.
"Cum va lasati, ba, calcati in picioare de diverse dudui care ameninta cu clauza aia la Justitie? Ati intrat in Europa ca sa respectati regulili, da` acuma continentu` se vara la voi in camara si va spune cate gogonele sa puneti in borcan".

Florin a venit acasa rupt de oboseala, a ras rapid o friptura cu salata si s-a adancit in a citi ziare, cum face de cand a plecat, desi isi promite mereu ca inchide ochiul curios si-l concentreaza pe caramizi, pentru ca altfel face boli de nervi. Ce l-au enervat peste masura au fost mesajele comisarului pentru Justitie, Fraco Frattini, si vicepresedintelui Bundestagului, Susanne Kastner, care pornind de la sustinerea Monicai Macovei au ajuns la amenintari ca clauze sectoriale, cu toate consecintele ce decurg din a nu se recunoaste in restul UE hotararile judecatoresti pronuntate in Romania.

I-am raspuns ca sa nu mai faca pe desteptu`, dar cum mi-am expediat nervii in mortarul Florinului, bucuros totusi ca nu i-am injurat simtul critic, mi-am dat seama ca poate ca nu era dorinta sa de-a face pe superiorul, ci un simt al normalitatii pe care-l deprinsese in timp ce turna beton in vreo armatura.

Am frunzarit site-urile ziarelor si mi-am dat seama ca presa noastra a acordat o foarte mare atentie avertismentelor continentale, remarcand cu sarcasm, in acelasi timp, ca Macovei si-a chemat prietenii la greu, ca sa reverse degete in obrajii nascatorilor de motiuni (mai vine una, la Camera Deputatilor).

O atare atitudine, de-a urni voci spalate in a sustine teza ca numai prezenta domniei sale la timona Justitiei poate indeparta banuielile UE ca sub presul din lana de berbec se gaseste o mare cantitate de mizerie, nu e de natura sa inchida gura contestatarilor din Opozitie. Dimpotriva, le va alimenta dorinta de-a pune o femeie la podea, de vreme ce jignirile ("betiva", "drogata", "scofalcita") n-au avut efect, iar Macovei nu s-a ascuns dupa vreo draperie, ca sa-si planga in pumni.

Una peste alta, importanta pe care a dat-o mass-media avertismentelor e fireasca, presa nefiind altceva decat o hartie de turnesol. Iar cine e poporul acesta? Un neam ai carui domnitori, cu cateva exceptii, au facut tot ce s-a putut pentru a culege o farama de bunavointa de la imperiile care l-au atarnat si i-au supt avutiile.
Am remarcat insa cateva voci (nu politicieni) care s-au revoltat impotriva indicatiilor din manualul facerii europene, si pe buna dreptate: pe cand ne va numi domnul Frattini si guvernul?

Fireste, fara regulile convietuirii europene, pe care ne chinuim nu sa le invatam, ci se le intelegem, nu vom reusi sa ne ordonam fiinta, spre a pune intre craramizi si un liant. Insa parca mi-as dori sa depasim ipostaza de copii cretini, si sa avem din cand in cand voce.

Ar parea neobisnuit pentru Comisia Europeana faptul ca ne-am indreptat oleaca spinarea, de vreme ce ne plecam sub vant atat de mladios incat unduirea a devenit a doua natura. Dar s-ar obisnui ca incercam sa invatam rapid regulile, cu toate balbaielile penibile si dovada circului de care suntem in stare, si ne socotim parteneri. Cum de altfel si suntem, din 1 ianuarie. Si daca nu o facem acum, cat e fierul cald, va fi foarte greu sa parem demni fara a fi socotiti niste ciudati.
Cristian Mihai CHIS