Pentru BARBATI care stiu ce vor

Ce trebuie sa se petreaca in mecanismul unui presedinte incat sa incalce niste legi care interzic divulgarea unor informatii cu caracter secret, aflate in cadrul exercitarii mandatului? Cum poate interpreta un ministru ascultat de serviciile de informatii un avertisment din partea unui presedinte, care-l invita sa aiba grija cu cine si ce vorbeste, ca partenerii de discutie au iz penal?

Cum este posibil ca un presedinte sa se autodenunte pentru divulgarea secretului de serviciu - si partenerii de dialog ministerial nu erau o banda de hoti de sutiene, ci de o gasca acuzata de spionaj si tradare - , iar institutiile statului, "baschetbalista", cum ii zice Ion Cristoiu doamnei Codruta Kovesi, sa nu miste un deget?

Aceeasi doamna procuror care dupa ce a anuntat ca din biletul trimis de premier presedintelui nu rezulta ca ar fi intrunite conditiile infractiunii de trafic de influenta (si nici nu sunt!), la cateva ore revenea si filozofa cum ca ar putea fi vorba de coruptie.

Chiar daca Traian Basescu ar putea explica usor faptul ca el a vrut de fapt sa spuna ministrilor prinsi cu convorbiri vinovate ca nu-i frumos ce fac, intr-o tara unde Justitia isi face treaba, asta era concluzia la care trebuie sa ajunga un procuror.

Dar cum a fost posibil sa faca presedintele asa o greseala? Imi vine in minte un graunte de var asezat pe globul ocular, care poate provoca stare de deruta si criza de nervi. Cu consecinta unor secunde in care intreg organismul e incapabil sa reactioneze normal.

Asta cred ca s-a intamplat. Si nu deoarece Traian Basescu plange in pumni la gandul ca peste un numar de zile ar putea fi suspendat. Comandantii de nava-amiral nu plang, ei se bat cu uraganele. Ci deoarece pe platosa din sticla incasanta a aparut o mica zgarietura.

Singurul lucru pe care-l percep cetatenii care vad in Traian Basescu un salvator in lupta cu coruptia, mai ales ca aud asta de cateva zile la toate jurnalele de stiri, este acela ca ar putea fi posibil ca persoana sa-i fie atinsa.

Exact asta nu suporta presedintele, ca la buza amforei perfecte sa apara o mica ciobitura, iar vasul de Yena sa crape in cuptor. Si acesta este motivul pentru care s-a suparat si s-a cerut pe TVR, sa lupte dur cu un moderator caruia nici nu-i trecea prin cap sa-l deranjeze cu vreo floare.

Scopul nu a fost sa patrunda in toate casele din vagaunile de printre dealuri, pentru ca sunt deja multe zone unde oamenii au cablu, prin urmare in timpanul national nu intra exclusiv televiziunea publica.

Scopul a fost acela de a se victimiza pe un post perceput drept "serios", cu formula "sa ma lase in pace", transmisa de trei ori. Ultima oara cu un ton aproape sfarsit. In fine, a avut si un subcapitol legat de Tariceanu, unde a povestit cum il ducea el si-l arata natiunii, cum ii dadea ghionti sa se dezrusineze, sa devina barbat.

Cum ar veni, Craisorul bantuind muntii in cautarea dreptatii a ajuns sa fie lovit de un nevolnic sprijinit de o vagauna de sobolani din platina, care nu dau doi bani pe durerea eterna a unui popor de rinoceri lirici, incapabil sa priceapa capitalismul.

Am mai avut odata senzatia ca Basescu are un graunte de praf pe retina. Atunci cand liberalii au cerut retragerea trupelor din Irak. Faptul ca PNL si-a permis sa foloseasca emotionalul colectiv in scop electoral inaintea sa l-a enervat teribil pe Basescu, iar "Biruinta" sa a fost, pentru cateva secunde, un lighean, asa cum scriam acum cateva luni.

Atunci s-a repliat teribil de repede. Acum, efortul a fost mai mare, deoarece Tariceanu nu se lasa inecat ca un pui de matza, ci da cu pumnisorii, folosind in acest sens si trustul familiei Voiculescu. La perceptia publica se adauga semi-tradarea PD, care nu a fost destul de principial incat sa iasa de la guvernare, daca are drept partener o cusca de pisici nebune care-l scuipa pe labrador.

Dar tot contextul nu face decat sa-i accentueze lui Traian Basescu imaginea de tip haituit nemeritat. Si asta-i bine, deoarece cum ii turcu-i si pistolul. Iar poporul nostru e taaare sensibil.

Cristian Mihai CHIS