Dupa evenimentele din decembrie 89, dupa ce a avortat ghiuleaua din intestine, Romania a ramas din nou insarcinata. Si de atunci, poarta in pantec un copil diform pe care nu reuseste sa-l arunce spre lumina. Care nu are un chip, nu-i stiu numele, dar are o gramada de fete.

Ieri, in aula institutiei considerate stalp al democratiei, din vocea celui care o garanteaza, si cu aportul urangutanului patriot care racnea imaginandu-si ca e duios ca o maicuta ce spala picioarele unui sfant (cand te uiti in oglinda, chiar daca esti hidos, dragostea de tara te face imaculat), i-am zarit degetele de la picioare, impinse prin placenta batrana.
Asa mi s-a parut sedinta solemna de condamnare a crimelor comunismului. De fapt, a comunismului ca oranduire sociala, initiativa fara precedent intr-un asemenea cadru. Si ma bazez pe faptul ca politicieni de top si analisti importanti din fostul bloc socialist, dar si dintre cei din tari capitaliste cu vechi state, nu au condamnat comunismul, apreciind ca ideile fundamentale nu sunt materializabile, avand o mare sansa de a se transforma in ceea ce cunoastem.
Pus in Raportul "Tismaneanu" pentru a demonstra cum s-a tinut ghiuleaua de abdomenul tarii, desi ar fi fost util sa se arate natiei si cum s-a nascut, cu complicitatea unor nume grele ale culturii romanesti, dupa 1947, Corneliu Vadim Tudor a incercat sa-si repereze onoarea, oferind involuntar o mostra din definitia regimului comunist: violenta, presiune, primitivism, intoleranta.
Nu ca de cealalta parte ar fi fost un bebelus in covatica. Daca exista persoane pe care le-a convins prestatia lui Traian Basescu, in sensul ca baga mana in foc ca randurile citite au fost si asumate personal, nu numai de stat, le felicit si ma inchin in fata naivitatii lor, pe care o au numai oamenii curati.
Pe mine nu m-a convins, si a fost unul dintre sentimentele acelea despre care spuneam ca nu pot fi explicate. Consider ca pentru a avea credibilitate, omul a carei prezenta in spatiul public este validata cu cele mai multe voturi trebuia sa se infatiseze in fata natiunii cu un raport fara umbre. Trec peste faptul ca Traian Basescu a avut nevoie de dovezi ale faptului ca in incubatoare au murit copii din cauza penelor de curent, ale cozilor de la 5 dimineata, ale anchetelor securitatii bazate pe anonime, ale anilor de puscarie politica in lanturi, ale rezistentei din munti. Ale caracterului criminal al regimului al carui produs este, si pe care a dorit sa-l condamne. Dar il inteleg: de la Anvers sau de la timona "Biruintei", tara se vedea mai colorat, fara prea multe griuri - aud in timpane sintagma-stigmat "n-ai mancat salam cu soia" si ma opresc.

Statul roman trebuia sa isi asume o declaratie rod al muncii unor oameni care nu au semnat texte mobilizatoare ceausiste. Or daca au fost amintiti CVT sau Adrian Paunescu drept agenti de intretinere a ideologiei personale a lui Ceausescu, trebuiau insirati toti cei ce au facut-o. Ii dau dreptate aci lui Vadim, ceea ce nu inseamna ca nu ma umple de dezgust demonstratia a ceea ce se condamna de fapt.
In fapt, nu condamnarea regimului totalitar a fost intentia lui Traian Basescu, iar daca a tinut mortis sa o faca, putea sa mearga, ca si Emil Constantinescu, sa o citeasca in fata celor care au simtit pe propria piele, in puscarii, ce a inseamnat teroarea. Si sa-l invite eventual pe Ticu Dumitrescu sau Ion Diaconescu sa rosteasca acele cuvinte.
Presedintele se astepta la circul din parlament, dar a urmarit sa impuste doi iepuri: sa confiste dreptei discursul anticomunist, atata cat mai ramasese, si sa arate romanilor ca CVT este un mitocan. Spre deosebire de el insa, mitocanul era sincer, si ma intreb daca iepurele nu e cumva in viata.
Perfect constient, Vadim a transformat fotoliile sedintei solemne in scaune de stadion, si a oferit romanilor o dovada a violentei crescande din mentalul colectiv popular, bazata pe lipsurile din frigider si gaurile din nadragi. Si s-a adresat slabiciunii unui popor in genele caruia comunismul traieste inca. Nu celor 5 la suta care au organ indestulat si pricep. Adaug faptul ca 53 dintre romani considera comunismul o idee buna, si ma intreb: poate cineva ignora aceasta stare? Are leacuri sa o vindece?
Cristian Mihai CHIS
Tags:
romania,
bortoasa