Pentru BARBATI care stiu ce vor

Am povestit cateva ceasuri cu un grup de romani intorsi din Austria dupa aproape o luna de schi. I-am simtit pe alta lume, m-au simtit ca picat din Luna. Si eu statusem aci, cu picioarele pe pamant - imi ziceam de cate ori imi atrageau atentia ca zapada e alba, scartaie sub fibra de sticla si nimic altceva nu conteaza.
Si daca Pamantul pe care salasuiam eu se balanganea prin Cosmos, statiunea aia austriaca s-a dovedit a fi stabila.

La Malnitz sunt trei categorii de romani. In primul rand turistii - sunt pline partiile de schi de romani. Daca strigi "Scandaaal!!!" o data, nu te baga nimeni in seama, ca Romania bajbaie prin Calea Lactee, iar ei sunt infipti in zapada. Dar le captezi unda, o simti ca aude. Dar atat.

Daca strigi "Vin fieeert!!!" incep sa apara, sa-ti intinda mana, sa te intrebe de-al cui din Togo esti, si sunt in stare sa-ti povesteasca ceasuri despre ce colt de partie au gasit, ce cristiana bestiala, ce trambulina naturala.

Vin apoi cei ce lucreaza in imprejurimi. Puzderie. In toate domeniile: de la o catedra de matematica in Salzburg, pana la o taraba cu inghetata in Viena. Vorbesc nemteasca perfect, nu mananca lebede, ci gaini fierte cu legume, nu citesc ziare decat atunci cand se decid sa-si mai caute o slujba, se uita le televizor pe canalul de teleshopping, merg la meci si se chinuie, o data pe an, sa savureze un concert.

A treia categorie de romani e o unguroaica din Harghita. Lucreaza la un restaurant nemtesc unde tranteste cate-o ceafa pe gratar, scapa deasupra un pic de sunca, reazama niste ceapa si ti-o serveste pe-o tapsie mare. Miroase carnea aia atat de bine incat daca esti slab de inima, mori langa ea, n-apuci s-o gusti.

Se invarte printre clienti cu atata voie buna incat spui din nou: asta e alta planeta! Si cum sa nu fie increzatoare, doar la anul, unguroaica isi deschide un restaurant. Romanesc.

Nimic despre autonomie? Nimic. Nu-si doreste decat sa o lase autoritatile in pace sa-si verse taxele, si ea promite ca localul o sa fie curat ca un pahar si sanatos ca un pahar cu ozon.

Pai de ce restaurant romanesc? Pentru ca e plin de Ionescu, mosule, nu te-ai prins?
Nu m-am prins. Stau cu capul intre urechi, ca de obicei. Nimeni nu ma intreaba ce-i pe-acasa. Incerc sa le spun eu. "Azi au votat in parlament sa faca comisie sa-l investigheze pe Basescu la respectarea Constitutiei, sa vaza daca e bun de suspendat". "S-au certat in direct, la TVR, data viitoare isi cara pumni". "Au stat unul langa celalalt ca doua momai, fiecare pe planeta lui". "Becali a urcat cu PNG-ul la 11 la suta".

Nu-i interesa. S-au strambat la mine si m-au intrebat daca au iesit creditele ipotecare cu dobanda mica si fara avans, ca s-au interesat si mai degraba isi trag imprumuturi din Elvetia. Nu stiam in ce stadiu e. Apoi m-au intrebat de legea societatilor comerciale. Pe asta am stiut-o: se modificase. "Nu legea in sine, Chisule! Normele! Normele s-au dat?"

Am trecut din nou: nu s-au dat. Am picat insa la stadiul actiunii de lobby a oamenilor de afaceri pentru neimpozitarea profitului reinvestit.
Nimic de politica. Oare pe ce planeta or trai oamenii astia? Si de ce mi-au cerut sa-mi trag un glont, sau sa trag o fuga pana in Austria? Pai tocmai a plecat tovarasa de viata. "Bun, inseamna ca e si unu` sanatos in familia aia!"

Cristian Mihai CHIS