Pentru BARBATI care stiu ce vor

“Nu stiu cat o sa mai pot face asta”, murmura o Milla Jovovich epuizata, imediat dupa ce disturge o hoarda de zombii fix la inceputul celei de-a patra parti a seriei Resident Evil, Afterlife. Ii simt durerea. Dar Jovovich, actrita care o interpreteaza pentru a patra oara pe Alice, nu este singura care pare obosita.

Intregul film sufera de o oboseala a seriei care nu a putut sa aduca o inovare veritabila pe langa adunatura de arme mari, femei frumoase si caini mutanti carora le explodeaza capul.

In aceasta speram ultima serie a filmului, puterile supranaturale ale lui Alice au disparut in totalitate. Totusi, chiar daca nu mai poate scapa din situatii dificile declansand un mic cutremur, tot este in stare sa reziste loviturilor puternice fara garda si sa manuiasca arme cat ea de mari, fara sa aibe pic de recul cand trage.

Cea mai mare aberatie a filmului se petrece probabil atunci cand Alice conduce un mic grup de supravietuitori umani, impotriva unei armate de zombii, printre care exista si unele inarmate, cu tentacule si alte instrumente criminale.

Printre toate elementele reciclate din alte filme, plotul previzibil si dialogul cliseu, Resident Evil Afterlife are totusi o noua inovatie buna (si nu sunt cainii carora le explodeaza capul). Este primul film din toata seria care a fost filmat si editat in format 3D, adevaratul 3D, stil Avatar, nu genul Clash of Titans sau Alice in Wonderland.

Probabil regizorul Paul W.S Anderson a fost mai atras de grafica pe care o avea filmul si a uitat sa mai adauge si ceva noutati acestei serii, expirata inca de la partea a doua. Acest film il recomand doar fanilor jocului dupa care este inspirata aceasta pelicula, pentru ca acestia sunt dispusi sa inchida ochii, doar pentru a mai vedea cateva capatani de zombii zburand prin aer.