Pentru BARBATI care stiu ce vor

Nu stiu daca mai are cineva ficati zilele astea sa mai aplece ochiul si asupra altor aspecte ale vietii publice in afara braului cu strigaturi dintre cele doua palate. Ei bine, pare ca se pierde printre replicile manechino-marinaresti, dar totusi, exista: seria convorbirilor si depozitiilor de parte vatamata din dosarul "Gazeta", dosar in care o suma de manageri ai trustului de presa cu sediul la Cluj-Napoca sunt arestati pentru santaj.

Pe care ziarele se intrec in a le reda, cu o voluptate maxima. Voluptate intrecuta numai de sentimentul pe care l-au trait jurnalistii cand grefiera-sefa a sectiei penale de la Tribunalul Cluj a taiat panglica la camera cu cele 23 de volume ale dosarului, a fluierat scurt, iar manuitorii pixului s-au napustit. Si-i inteleg. Vedeau cu ochii lor ceea ce pana atunci se soptise pe la colturi: caracatita exista!

Cand a revenit doamna respectiva, peste trei ore - atat fusese intelegerea - , jurnalistii au avut impresia ca le inchide televizorul cineva exact cand urmau sa afle daca Han Solo traieste.

Dosarul trimis in instanta la Cluj-Napoca este, de departe, cea mai precisa monografie a lumii in care traim. Si nu-mi amintesc de vreun alt episod in care mass-media sa stea calare pe cateva volume de interceptari si marturisiri. Dar am inteles de ce-a facut-o.

Rar a avut cineva ocazia sa citeasca transcrierea convorbirii dintre un jurnalist proprietar de gazete, chiar si-asa, de provincie, si Emil Boc, de exemplu, in care se fac interventii pentru o afacere a primului.

Sau sa citeasca ce declara seful politiei judetului, si anume cum l-a sunat seful lui cel mai mare, adica Dan Fatuloiu, pentru a se interesa daca un deputat PD are dosar penal. Sau sa-i ceara presedintele CFR aceluiasi proprietar de gazete sa intervina la primarie pentru ca parohia sa de fotbalisti sa primeasca mai multi bani decat echipa rivala.

Volumele dosarului contin discutii dintre arestati si tot ce inseamna crema unui oras ca si Clujul, si desi Clujul nu e cea mai mare scofala de pe lumea asta, ce se afla pe acele file este reprezentarea la scara mica a unui sistem de pile, relatii si interventii pe care-l cunoastem atat de bine incat pare ca in dosarul respectiv nu s-a descoperit nimic.
Si iar ma intorc la Toma Caragiu. "N-ai pe cineva - ciripea o vrabie zglobie - , sa dau si eu examen de stewardesa pentru un cocor Boeing, vezi, randunelele sa duc, si eu tot in pomul de la universitate. Sau stai putin! Poate ai pe cineva pentru Fane, Fane care a facut la Constanta scoala aia de lupi de mare. N-ai pe cineva care sa-l angajeze la capitania portului Cismigiu, colt cu Atlantic bar?"

Totul se afla in dosarul "Gazeta". Marturisiri despre cum au fost santajati oameni de afaceri, sefi de institutii sau politicieni pentru a semna contracte de publicitate. Explicatii ale unor interventii pentru a se afla mersul anchetei, cu ingrengaturi in viata amoroasa a celor implicati sau a celor care ancheteaza. Telefoane date cu scopul confirmarii puterii jurnalistice. Intalniri pe terase unde se puneau la cale campanii de denigrare. Rugaminti de interventie in zona politica, sau ordine sa se opreasca atacurile spre o anumita zona politica. Injuraturi, multi muschi. Interventii pentru abateri pe linie de circulatie. Lins in fund si apoi un sut in cap.

Eu nu-mi imaginez ca lucrurile iesite la lumina la Cluj-Napoca reprezinta un caz singular. Si ma bazez pe faptul ca oricare dintre noi, daca are un necaz sau doreste sa sara peste rand, se gandeste daca nu are vreo pila undeva. Si o foloseste. Da un telefon si zice ce-l doare. Nu avem insa toti la indemana un ziar, pentru a face presiuni.

Diferenta este limita. Si experienta de privitori la televizor, daca nu de cititori de ziare, ne-a invatat ca pe masura ce te uiti mai sus in schema, interventiile sunt tot mai adanci si mai greu de onorat. Dar nu imposibil.

Cristian Mihai CHIS