Pentru BARBATI care stiu ce vor

Periuta de dinti este instrumentul principal folosit pentru indepartarea placii bacteriene ca parte necesara a controlului bolii carioase si parodontale.

Scobitoarea, folosita pentru a indeparta alimentele ramase in spatiul interdentar, se pare ca a fost si primul dispozitiv executat pentru protejarea dintilor.

Periuta de dinti isi are originea in betigasele pe care le mestecau babilonienii cu 3.500 de ani i.e.n. Grecii antici si romanii incercau sa isi curete cavitatea bucala mestecand un fel de scobitori. Cu timpul, `scobitorile` s-au transformat in betigase de mestecat. Acestea erau confectionate din lemnul unor arbori cu esente aromatice, recunoscuti pentru calitatea lor de a curata si improspata cavitatea bucala, si aveau dimensiunile unui creion din zilele noastre. Unul dintre capetele unui astfel de betigas era mestecat, in timp ce celalalt indeplinea functiile unei scobitori moderne. Utilizarea acestor betigase este confirmata de manuscrise datand din secolul XVII i.e.n.

Periuta de dinti a fost inventata de chinezi in secolul XV e.n. Era confectionata din par de mistret siberian, fixat pe un maner din os sau din bambus. Totusi, parul de mistret era cam aspru, astfel incat cei care se spalau pe dinti pe vremea aceea preferau parul de cal, mai scurt decat cel de mistret. Europenii isi curatau dintii dupa mese cu o pana de gasca sau cu o scobitoare din argint sau arama.

La confectionarea periutelor de dinti s-a folosit si parul altor animale, insa bietii mistreti siberieni au fost cei mai vanati in acest scop, fiind importati pentru parul lor lung mult timp. De fapt, pana in secolul XX, cand s-a inventat nylonul.In Europa secolelor XVII si XVIII, dentistii francezi erau cei care promovau utilizarea periutelor de dinti. Parintele periutei de dinti moderne este considerat Pierre Fauchard, care in 1728 in chirurgia stomatologica a descris prima periuta de dinti recomandand si detartrajul dentar.

Prima periuta produsa la scara larga a fost realizata de William Addis din Clerkenwald, Anglia. Succesorii sai vor confectiona cele mai bune periute englezesti, cu manere confectionate din os si un fir metalic subtire, si cu fire de par naturale, de porc, prelevate de la suinele crescute in zone cu climat rece, precum Siberia sau China.

Primul american care a brevetat o periuta de dinti a fost H. N. Wadsworth, in 1857. Companiile americane au inceput sa produca in masa periute de dinti incepand din 1885. In 1937, in laboratoarele Du Pont din Nemours, SUA, Wallace H. Carothers a inventat nylon-ul. In 1938, noul material a devenit simbolul modernitatii si al prosperitatii o data cu comercializarea ciorapilor de dama din nylon si cu inventia miraculoasa a doctorului West: periuta de dinti cu peri din nylon. Folosirea lor insa intrand in utilizarea zilnica abia dupa cel de al doilea razboi mondial.

Prima periuta de dinti electrica a fost realizata in 1939, in Elvetia, dar a inceput sa fie comercializata abia in 1960, in SUA, de catre Squibb; periuta se numea Broxodent. General Electric a lansat periuta fara fir, cu acumulatori, in 1961. Interplak a fost prima periuta de dinti electrica cu miscare rotativa destinata uzului la domiciliu, lansata in 1987.

Sunt indicate in special pacientilor cu aparate ortodontice, cu restaurari protetice complexe si celor cu handicap.Astazi, in magazine exista nenumarate marci si tipuri de periute de dinti. Cu toate acestea, unele populatii din Africa si America de Sud continua sa-si curete dintii cu crengi.

Periuta de dinti se compune din maner, cap si peri. Manerul: forma lui trebuie sa permita mentinerea, sa nu alunece in timpul folosirii, o curbura a manerului ajuta in adaptarea periutei in zonele distale unde se ajunge dificil. Capul periutei: sa fie suficient de mic pentru a usura patrunderea corecta in toate zonele arcadei dentare, dar destul de lung pentru a acoperi mai multi dinti de odata. Perii periutei sunt: naturali (din par de porc) sau sintetici (nylon).

Frecventa periajului

S-a constatat ca cel putin doua periaje sunt suficiente pentru o zi. Cel mai important periaj este seara inainte de culcare, deoarece bacteriile se multiplica cel mai bine in intuneric, caldura si umezeala. Fiecare pacient poate avea doua periute de dinti pentru acasa si una pentru calatorii. Periuta va fi inlocuita dupa 2-3 luni de folosire, inainte ca perii sa devina uzati, destramati sau cu rezistenta pierduta. Ea va fi curatata dupa fiecare folosire cu apa calduta de la robinet, dupa care va fi batuta pe marginea chiuvetei pentru indepartarea excesului de apa.

Periutele vor fi mentinute in atmosfera deschisa cu capul in pozitie verticala, departe de alte periute, mai ales de ale altor persoane.