Vesel deoarece cu toata uscaciunea pamantului, adanca precum ridurile unei fete de 120 de ani, organismul de lupta impotriva secetei e format dintr-o galma de tipi ce par picati din Luna. Am numit aici Guvernul Romaniei.

Cu gratia-i recunoscuta, seful agriculturii, Decebal Traian Remes, cel care la finalul circularelor spre directorii sai e evlavios - "Doamne-ajuta/fereste!" - , a marturisit ca situatia e grava, apoi cu aceeasi mina a spus ca lucurile nu sunt de neindreptat..

Alaturi, premierul. Care, incapabil sa nu arunce vreodata vina pe altii pentru incapacitatea sa de-a fi oportun si constructiv, cu morga cu care le spunea calamitatilor, in 2005, ca doar n-o sa le construiasca hotel, a gasit si explicatia pentru parjolul din pamantul tarii: cultivatorii au dormit pe ei si au depus foarte putine cereri de ajutoare pentru irigatii. Dar ca acuma iaca si subventia la hectar, adica 7 milioane de lei vechi.

Vechi ca informatiile despre prezenta infima a apei in sol, de unde numai o productie buna nu poate iesi. Adica noiembrie anul trecut. Dar daca toamna s-a scurs fara ca domnul Tariceanu sa apuce sa se uite pe prognoze, deoarece nemernicii aia au pus orele de pilotaj de avioane exact in perioada zilei cand creierul absoarbe cu maxima eficienta informatie, a trecut aiurea si iarna, cand meteorologii anuntau o seceta crunta.
Iar studiile organizatiilor internationale despre procesul de desertificare au prea multe pagini cu scris mic.

Noroc ca un ziar national a publicat pe prima pagina o poza senzationala, din punct de vedere artistic, dar teribil de aducatoare de cosmaruri pentru cine are organ sa priceapa: umbra unui taran deasupra pamantului crapat. Daca pana acum, o mie de vorbe nu faceau un ban, o imagine i-a zburlit premierului parul. "Hait! E seceta, n-o sa fie grane, se scumpeste painea, pierdem europarlamentarele. Remeees!!!".

Ajungand la concluzia ca taranul roman a stat degeaba pana acum si, din fundul gradinii, unde se intreba de ce trebuie pusa apozitia intre virgule, n-a aflat ca sunt bani de irigatii, de vreme ce nu i-a spus nimeni, membrii Cabinetului Tariceanu si-au tras pe el latexurile de supermeni si au luat situatia in mana. Ca si taranii, de altfel.

Remes a avut dreptate: situatia nu e imposibil de salvat. Din 7 milioane la hectar se pot trage doua sarme de-a latul ogorului, cu niste rotite la capat care sa traga dupa ele galetile cu apa din fantana, de unde aia mici sa sufle cu paiul peste firisoarele aducatoare de paine cativa stropi de lichid vital.

In acest mod ingenios, guvernul poate sa evite sa declare judetele din sudul si sud-estul tarii zone calamitate. De ce-ar face-o? Ar avea ca efect intreruperea subventiilor din fonduri UE, iar continentul nu da ajutorul de 50 de euro pe hectar decat daca se uita prin satelit si vede ca e lucrat. Dar cum sa-l lucrezi altfel decat cu dinamita? Si nici Mig-uri nu mai cad ca-n alte timpuri.

Il lucrezi dupa ce-l uzi cu galetusa, dar pana ne miscam noi, aaah, pana ne miscam...
Si am fi avut timp sa dam semne de viata, deoarece ultima stire de care-mi amintesc despre sistemele de irigatii dateaza din anii de dupa revolutie si zicea ca s-au furat.
Nu mai intru problema pretului apei pentru irigatii. O varianta ar fi fost sa fie gratis, insa Remes s-a opus, argumentand ca cine vrea sa faca o afacere trebuie sa aiba bani s-o sustina.
Iata deci alta categorie de oligarhi: cei cu agricultura de subzistenta. Hotii!!

Cristian Mihai CHIS
Tags:  parjol, vesel

1298 vizualizari