Periodic, diverse asociatii fac studii printre elevi si constata anomalii. Copiii se inchid in ei, pentru ca nu mai bat mingea in fata blocului, ci zac cu orele la calculator. Le scade gradul de concentrare. Isi fac temele numai daca stai cu biciul pe ei. Nu comunica deloc cu parintii, decat cand suna cate-un diriginte si se plange ca "se intampla ceva".
Uneori se intampla lucruri grave: fug de-acasa, lipsesc la greu de la ore, fura cardul de credit, pierd noptile la chefuri. Sunt imuni la urlete. Nepasatori in fata amenintarilor. Dornici sa demonstreze. De-abia atunci, cand se intampla ceva, parintii isi gasesc timp si analizeaza. De cele mai multe ori, e prea tarziu.

Mai nou, pe copii ii paste obezitatea, pentru ca marsavele companii de mancare-rapida ii agreseaza prin pauze. De cateva saptamani, aproape ca nu exista ziar care sa nu aiba cate-un articol despre mancarea sanatoasa si sa-si aminteasca de initiativa unui deputat de a face o lege care sa interzica acestor companii sa-si faca reclama in scoli si gradinite.

Initiativa pornita in urma ideii a cateva sute de parinti clujeni de a protesta la toate forurile impotriva hamburgherilor cu care sunt momiti copilasii.
Acuma, societatea s-a trezit ca nici scoala nu face nimic - exista o disciplina optionala numita "Educatie pentru sanatate", care nu trateaza insa problema "junk-food"-urilor, desi in programa elaborata de minister exista un capitolas despre ce inseamna alimente nesanatoase.

Elevii invata ce-i aia sa te speli pe dinti si pe picioare, li se spune de ce nu-s bune drogurile, si cam atat. Nimic despre substantele din cartofii prajiti si congelati, ca sa tina o vesnicie - dupa unele teorii, au in ei si o chestie care da dependenta.

Optionalul a fost ales de 1,6 milioane de copii, care nu au aflat insa ca un big mac e ultimul lucru pe care si-l doreste inima lor. Iar daca intri intr-un restaurant din ala, la orice ora din zi, dai peste gramezi de copii si adolescenti.

A invinui insa companiile respective de imoralitate mi se pare o ipocrizie, pentru ca nu-l forteaza nimeni pe copil sa le calce pragul. Il forteaza insa imprejurarile. Si mirosul, care sa recunoastem, are pe vino-ncoa.

Pe vremea lui Ceausescu, cand salamul de vara era o mare problema, iar daca-l cumparau parintii si-l atarnau in camara, ca sa se usuce, constatau ca se imputineaza asa, neuscat, in fiecare zi cate-un pic, prin urmare nu are spor, adultii faceau dimineata cate-un pachetel copiilor, ca sa nu-si forteze mintea cu burtica goala.

Cat de saraca era o familie, tot ungea cu ceva doua felii de paine. Isi gasea timp.
Acum, cand salamul si cascavalul nu mai sunt o problema, dar obsedati de ideea ca trebuie sa le puna pe masa, ca nu-s gratis, in graba de a se tine de miezul unui ev aprins, majoritatea adultilor se multumesc sa-si infinga mana in portofel si sa extraga cincizeci de mii, ca sa aiba copilul de-o gustare. "Sa nu uiti sa-ti iei de mancare!", striga de la geam, fara anexe, multumiti ca au rezolvat-o si pe asta.

Elevul de-a treia asteapta pauza mare ca pe-o vacanta si se repede la primul sunet al clopotelului in curte, sau alaturi, dornic sa-si asculte parintele. Si ce vede el? Vede companiile marsave care baga fast-food in dispretul sanatatii populatiei. Cum nu a aflat ca nitritii sunt naspa, se aseaza la coada si isi umple intunericul cu miciburgheri.

Printr-a zecea, parintele vede un nutritionist la televizor, apoi afla ca doua americance grase au dat in judecata un restaurant cu hamburgheri deoarece le-a facut obeze, apoi intreaba un medic si afla de conspiratie. Cu capul intre urechi in continuare, in loc sa se dea cu el de masa, il foloseste ca sa faca un protest.

La fel cu calculatorul, la fel cu trimiterea cu suturi la toate olimpiadele scolare, in loc de practicarea unui sport.
Astfel, incidenta bolilor cardiovasculare la varste fragede creste alarmant. Desi, ma gandesc ca daca ne-asteapta cateva zeci de ani in care o sa deschidem televizorul si o sa vedem acelasi circ, e preferabil un infarct.

Cristian Mihai CHIS Tags:  parinti, busola

1458 vizualizari