In sfarsit, pot sa dorm linistit: raportul comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste e gata. Adio, ceai de tei, adio, Dan Diaconescu, va las cu bine! Pana in 21 decembrie, cand de regula mijeste revolutia, ca un ghiocel de sub zapada, iar parlamentarii tasnesc in vacanta cu propulsia navetei Discovery, Traian Basescu va prezenta in parlament documentul - un ceaslov de 600 de pagini.

Cum in fiecare an, in jurul datei de 22 decembrie, parlamentul are sedinta solemna, antrenamentul pentru raportul comisiei prezidate de Vladimir Tismaneanu e facut. Mereu, cu aceasta ocazie, apasati pana la moleseala de insemnatatea momentului, alesii tarii triste pline de humor, vorba poetului, casca cu voluptate, cu incrancenare, cu ochii iesiti din cap, in pauzele de conexiune de internet, cand ochiul atent frunzareste forumurile ziarelor, ca sa vada cine de ce mai injura. Messingerul e la mare cautare, imi spunea un deputat, ceea ce demonstreaza inca o data ca trebuia iesit naibii odata din dictatura, ca sa galgaie de placere si fruntea tarii, descoperind jucarele pe care copiii din tara lui Bill Gates le fumeza de la sase ani.

La 600 de pagini, va dati seama cata tarie trebuie sa ai ca, dupa ce ai votat legi grele, ai intors pe dos Legea Agentiei Nationale de Integritate, de-ai facut-o pe Monica Macovei sa-si dea foc si dupa aia sa-si rupa o mana, ca sa-si dea cu ea in cap, ai respins amendamentele la legea bugetului, inspirandu-i pe dascalii de Romana sa gaseasca nebanuite intelesuri ale cuvantului "mama", ai respins alocatia suplimentara pentru cresterea copilului, sa te lipesti de fotoliu pentru a-ti aduce aminte ceva care te lasa rece: comunismul. Insa ca sa fii frumoasa trebuie sa suferi, prin urmare nu vor precupeti nici un efort pentru a se vedea la televizor mimand durerea, spre eterna recunostinta a parintilor care se scobesc prin cearsaf dupa bani de lumanari, ca sa le puna la capataiul celor ce i-au trimis pe ei in democratie.

Comisia de condamnare si-a facut datoria (cinci categorii de concluzii: condamnarea comunismului, memorializare, legislatie, arhive si educatie), comisia de condamnare poate sa plece. Cu rodia coapta in bratu-i vartos de pe timona, Traian Basescu va anunta poporul ca asta e, a fost nasol, si-mi va da ocazia sa ma intreb din nou pe ce lume traim. Am deja impresia ca am intrat intr-o bucla temporala, unde se repeta senzatia de absurd - cum suna ideea de a condamna comunismul la atatia ani de la revolutie, asa, ca proasta-n tramvai?

Convins, cu greu, sa-l condamne (povestea, in campania electorala, cum se intorcea acasa cu teancul de dolari din mica bisnita de port), Traian Basescu isi va deschide dulapul, va scoate din el lacrima, o va lustrui si-o va varsa in obrazul romanilor care incearca sa scape de o chinuitoare intrebare: a fost comunismul chiar asa de rau?
Cu burta subtiata, cu ochii umflati de oboseala pe care ti-o da teama ca ti se inchide fabrica, cu impresia ca daca te-a dat afara la 50 de ani, nu-ti mai ramane decat sa cauti un post de paznic de noapte sau de rupator de bilete la toaleta publica, raportul va reaminti tarii ca da, a fost rau. Si pret de o secunda - am mai spus-o, am invatat de la consilierii de campanie americani ca marile victorii se bazeaza pe frica sau pe bucurie - poporul va face comparatia. Un personaj fara talent actoricesc n-ar avea nici o sansa sa manipuleze memoria colectiva, dar cu bogatu-i bagaj artistic, Traian Basescu va reusi sa faca din radiografia cosmarului de 50 de ani un prilej de-a-si lustrui batrana manta, de-a mai infinge un cui in cosciugul PNL, partid istoric, anticomunist - ce ironie!

Mai ramane insa sa le spuna romanilor ce se intampla cu falanga care a intretinut din rasputeri oroarea, si cum va reusi sa convinga Uniunea Europeana ca, la capatul scuturarii de securism, tara e intr-adevar curata. Ca pe vapor, marinarii jucau si poker...

Cristian Mihai CHIS Tags:  urma, comunismul, rau

1374 vizualizari