Deoarece interzice Legea audiovizualului, nu am putut sa vad la televizor si ochii celor doi micuti tinuti in lanturi, ca ucigasul de copii dintr-un celebru film. Si poate ca e mai bine, deoarece sunetul ciocanului izbit in lacatul care tinea lantul in jurul gleznei imi sfaraie si-acum in cap.

In Romania anului integrarii, eveniment care s-a produs si deoarece am stiut sa ascundem sub pres gunoaiele si am convins Bruxelles-ul ca la noi nu mai exista copii abandonati in mizerie, cu toata tristetea lumii in ochi, doi copii puteau sa moara in lant, daca nu-i descoperea presa.
In Uniunea Europeana exista institutii pe care a trebuit sa le infiintam si sa le demonstram ca fac parte dintr-un sistem, comunica si decid pentru mai binele cetatenilor, pentru a le apara drepturile.

Care Uniunea Europeana? Putem sa controlam averile demnitarilor, sa varam in zeghe toti fostii premieri, sa construim rampe ecologice care miros a trandafiri, dar pana cand vom avea 160 de bolnavi psihic ingrijiti de trei asistente, cu ochii iesiti din cap de foame si cu mainile ca niste gheare din cauza absentei medicamentelor, ca la Bolintin, si minori tinuti de parinti in lanturi, ca fiarele, ramanem la marginea planetei.

Isprava parintilor din micul catun moldav mi-a adus aminte de tragedia de la Tanacu. Aceeasi ignoranta. Atunci era vorba de oameni in straie bisericesti, aici de o intreaga comunitate. Care s-a condus dupa principiul ca nu e bine sa te bagi in familiile altora, ca nu stii ce se isca. Acelasi principiu care-i determina pe vecinii unui barbat care-si invineteste nevasta sa nu intervina, deoarece stie ea, saraca, ce-a facut, si bine-i face ala, doar nu-i nebun s-o bata daca n-a facut nimic.

Oare cate lazi cu gunoi mai avem sub pres? Imi zicea azi cineva din Ardeal, care s-a ascuns sub paturi in timpul unor traznete si fulgere puternice, ca simtea ca i se rastoarna cerul in cap, ca tare maniat mai trebuie sa fie Dumnezeu pe noi, de ne invarte mereu si mereu in acelasi cerc, nutrind speranta ca la un moment dat ne va durea scafarlia atat de tare incat ne vom prabusi ametiti, pentru a ne veni in fire in alta piele.

Dar groasa piele mai avem, si multe incaltari suntem in stare sa stricam pana sa ne dam seama ca ne sangereaza picioarele!

Nu incetez a ma mira de cata nesimtire zace in autoritati, care au in bagajul reactiilor, de fiecare cand le arunca in obraz mass-media un asemenea caz, numai doua variante: ori chestiunea nu tine de ele, ori tocmai se lucreaza la un program, mama ce program!
Directia pentru Protectia Copilului nu are de unde sa stie deoarece autoritatea locala nu a semnalat abuzul parintilor, iar autoritatea locala nu are de unde sa stie deoarece nu a primit reclamatii.

Oamenii nu reclama deoarece nu se baga, primaria habar nu are cati copii se nasc in catun (pe langa cei doi legati s-a descoperit ca familia mai avea doi, beneficiari ai unui tratament preferential), scoala nu stie ce trebuie sa scolarizeze si cand, iar preotul n-a stat de vorba cu oamenii niciodata in viata lui. Nici cu ei, nici cu vecinii. Iar daca a stat, faza intra sub incidenta spovedaniei.

Satul sa lase decizia in mana oamenilor, Dumnezeu s-a milostivit si i-a dat gandul cel bun unui barbat, si asa, nemernicia s-a aflat. Ma intreb insa ce trebuie sa se intample pentru a ne reteza putreziciunea din toate cotoloanele?

Raspund tot eu. Daca tot monitorizeaza UE cu satelitul toate suprafetele de pamant pentru care da ajutoare la agricultori, ca sa vaza daca e lucrat, eu zic sa scaneze tot ce misca in

Romania, fiecare centimetru patrat de suflare, cladire, canal si cablu de telefon, sa faca un tabel cu toata rusinea si sa ne arate lumii intregi. Sa stie toti cum stam. Ca noi stim, dar nu vorbim despre asta.

Cristian Mihai CHIS Tags:  otrava, parfum, roze

1092 vizualizari