Pentru BARBATI care stiu ce vor

Se spune ca nu este in firea noastra sa fim monogami. Mai exact ca ADN-ul nostru este proiectat in asa fel incat sa incercam sa asiguram perpetuarea speciei, alergand dupa cat mai multe femei. Am vazut ca nici animalele nu sunt asa monogame pe cum incearca femeile sa ne pacaleaasca... Nu inteleg de ce noi chiar o luam de buna.

Nu stiu daca din plictiseala sau din ce alta cauza, dar am venit cu ideea in care ar trebui sa convietuim cu un singur partener. Pentru asta am inventat diverse forme legale prin care sa ne legam unul de altul, reusind chiar sa facem ca monogamia sa fie o chestie ce trebuie respectata intr-o societate ca a noastra.

Poftim? De unde pana unde?

Si chiar si daca nu discutam despre casatorie, am gasit tot felul de concepte prin care sa exclusivizam relatiile dintre noi. Cei care incalca aceste legi nescrise devin niste paria si sunt priviti cu multa rautate sau mila.

Repet intrebarea, poate deja enervanta: De ce?

Si daca ar fi sa spun cine cred eu ca a pornit totul, desi pare ca femeile, sunt sigur ca un barbat nesigur pe el ne-a facut-o tuturor. Parca il vad cum sta in pat langa femeia pe care o iubeste si nu poate adormi de teama ca o va pierde. Asa ca ii vine ideea si dimineata la prima ora ii zice:
„Nu-i asa iubito ca cel mai bine ar fi sa fim doar noi, pentru totdeauna?”
„Doar cu tine? Fara restul barbatilor din trib?”
„Da, ce nevoie ai de ei cand ma ai pe mine”
Acum intra in scena talentul incredibil al femei care accepta asta ca si cum ar fi un favor. De acum inainte suntem toti pierduti. Si culmea, ne mai simtim si vinovati...

Hartia cu tam-tam

Da, dragii mei, chiar asa este. Nu ne ajunge ca ne legam printr-o hartie pe care o semnam de buna voie, trebuie sa taram dupa noi cati mai multi oameni care ne stiu. Sa fie martori!
De ce trebuie sa semnam ceva? De ce avem nevoie de martori? Nu mai este dragostea tot ce conteaza? Nu ea ar trebui sa ne uneasca si sa ne faca sa trecem peste greutati?
Se pare ca nu. Arunca-i si un fier pe mana. Identic cu al tau, doar ca al ei va fi mai scump. Dragoste, dragoste, dar sa coste ceva...
Si uite asa uitam de lucrurile cu adevarat importante si ne cream singuri probleme pentru a le rezolva apoi fericiti.

Doar al ei?

Daca se spune ca nu am fost facuti pentru a fi credinciosi ca un catel langa stapan, daca se spune ca dragostea dureaza doar trei ani atunci de ce insistam?
Se mai spune ca la nivel mondial 4 din 5 casatorii se termina in divort. Si atunci? Daca cineva ti-ar spune ca 4 din 5 parasute nu se vor deschide, ai mai sari?

Asa ma gandeam si eu. Si cu toate astea ne casatorim in continuare sau insistam sa avem relatii cat mai exclusiviste.

Vedem mereu un cuplu de mosuleti dati drept exemplu de toata lumea. Sunt de 60 de ani impreuna si toata lumea ii admira pentru dedicarea cu care s-au pastrat doar pentru perechea lor.

Dar in mintea lor stie cineva ce este? A stat cineva si i-a pazit pe fiecare? Este incredibil ca dupa atata timp sa fii langa cineva, dar oare chiar poti sa nu calci stramb niciodata?
Nu sunt de acord ca exista o singura pereche pentru cineva. Sunt mii de perechi. Daca intre timp o gasesti si pe a doua si inima ta, jucata pe degete de creier, simte ca nu poate fara ea. Si calci stramb, si iubesti pe ascuns si plangi si slabesti dar nu vrei sa renunti la niciuna. Si stii ca nimeni nu te va intelege decat atunci cand va trece prin asta.

Dar atunci nu va mai conta. Si te ascunzi iarasi si dormi in bratele ei cateva secunde. Cine poate dormi in asa clipe cand stii ca sunt atat de putine si pretioase.
Si apoi cumva viata o scoate din cadru. Ramani cu prima dragoste. Nu ai incetat niciodata sa o iubesti. Nici nu ai simtit vreodata ca ai inselat-o. Esti si ai fost mereu al ei. Acum esti doar al ei. Aveti peste 80 de ani amandoi si sunteti impreuna. Sunteti un exemplu pentru cei din jur. Asta e tot ce conteaza!