Pentru BARBATI care stiu ce vor

Regia: Alexandru Dabija
Scenografia: Andu Dumitrescu
Cu: Lelia Ciobotariu, Serban Pavlu, Victor Rebengiuc

Molly (Lelia Ciobotariu), nevazatoarea care si-a gasit echilibrul in intunericul total, are sansa de a vedea din nou. Regizorul Alexandru Dabija deschide cu aceasta montare o lume noua, aparent inaccesibila, un univers enigmatic.

Textul irlandezului Brian Friel diseca exaltarile unei femei pentru care orbirea nu este un handicap, ci un mod de viata asumat cu optimism. Operata de un medic genial (Victor Rebengiuc), incepe sa vada din nou. Primele culori o bulverseaza. Ea nu cunoaste alfabetul formelor. Nu poate deosebi obiectele dect prin atingere.

Agresivitatea miscarilor o blocheaza psihic, trezindu-i din nou nostalgia exilului in vidul cromatic in care si-a dezvoltat personalitatea. impinsa catre aceasta experienta de un partener de viata (serban Pavlu) care vede in ea un proiect fabulos, o izbnda orgolioasa personala, Molly accepta interventia chirurgicala mai degraba din iubire dect din convingere. socul luminii e prea mare insa.

Singura solutie a refugiului real o poarta pe Molly spre linistea evlavioasa a intunericului. Un spectacol-poveste, captivant prin ingeniozitatea textului si prin simplitatea actiunii, "Molly Sweeney" va lasa urme adnci in atitudinea spectatorilor care vor avea ochi sa-l vada.

"Molly Sweeney" si "Idolul si Ion Anapoda" declanseaza razboiul calitatii pe scenele bucurestene - Dan Boicea
Adevarul - 28 Februarie 2006

Cei care vin la teatru ca sa vada forma sublimata a ororilor din lumea inconjuratoare vor fi cert dezamagiti de acest festival al bunelor intentii oferit de textul dramaturgului irlandez Brian Friel, de regizorul Alexandru Dabija si de actorii care si-au asumat dificila misiune de a vorbi singuri pe scena. (.)

Imposibila solidaritate. Personajele nu-si vorbesc intre ele. Ele povestesc intimplarile, ce au simtit si ce au gindit, amanuntele coincid sau nu - n-are importanta. Trei monoloage, trei singuratati (situate de scenograful Andu Dumitrescu in ambiante care dau o idee despre spatiul lor locativ, dar si despre lumea lor interioara) se apropie si se despart marturisind neputinta de a face bine, imposibilitatea solidaritatii cu victimele raului.

Este meritul regizorului Alexandru Dabija de a fi condus aceste monoloage, sugerind permanent relatiile dintre personaje, continuitatea dramei, construind conflictul nu din ceea ce se vede, ci din ceea ce se gindeste. Poate nu toti spectatorii sint dispusi la un asemenea efort. E optiunea lor. Teatrul le ofera sansa de a medita cu mai multe argumente decit au fost obisnuiti, cu mai multa sensibilitate decit se cere la o bere intre prieteni.

Cum se vindeca orbirea - Magdalena Boiangiu

Cotidianul - 28 Februarie 2006

Andu Dumitrescu a conceput o scenografie sugestiva, bizuita pe simboluri usor de descifrat. Cele trei spatii de joc - interiorul modest si dezordonat al doctorului Rice, odaia ordonata a lui Molly, peronul de gara sau crampeiul de aeroport din care vorbeste aventurierul sot al lui Molly, Frank Swenney - sunt unite, in fundal, de un desen geometric in alb si negru, imaginand plastic lumea oarbei, redusa la doua dimensiuni de culoare.
Contributia de rafinament si inteligenta a regizorului se concretizeaza intr-o excelenta colaborare cu interpretii si nu in ultimul rand, intr-o clara dar nuantata relatie a personajelor intruchipate de acestia.

Rolul lui Molly, care nu vedea si era fericita, deopotriva care a trecut prin experienta socanta a vederii partiale, este interpretat cu ireprosabil firesc, dar si cu infinite nuante de Lelia Ciobotariu. Intrand cu nonsalant in pielea unui om fara simtul vazului, actrita merge cu preventia unui orb, are gesturile specifice acestuia, dar, asumandu-si aceasta conditie se simte libera si neingradita de acest handicap. Povestea vietii ei, cu bucurii si suferinte, ne apare fireasca si emotionanta.

O revelatie o constituie tanarul actor Serban Pavlu, care creeaza, din replici simple si gesturi cumpanite, portretul insolit al lui Frank Sweeney, un aventurier atras de cele mai ciudate lucruri, avand pasiunea hoinarelii prin lume. Intre exprimarea iubirii pentru Molly si istorisirea peripetiilor sale de hoinar prin lume, Serban Pavlu confera ciudatului sau personaj credibilitate, astragandu-si si simpatia publicului. In fine, dar nu in ultimul rand, rolul batranului doctor oftalmolog Rice, care i-a redat, partial, vederea lui Molly, este jucat cu o infinitate de nuante si cu un cuceritor adevar de viata de catre Victor Rebengiuc.

Acest actor, care adauga marelui sau har o experienta scenica de aproape jumatate de veac, te uimeste prin firescul reactiilor, prin profunzimea confesiunilor, prin naturaletea cu care stie sa para, tot timpul pe muchea dintre luciditate si usoara ameteala datorata excesului de whiskey. Se cuvine remarcat si faptul ca regizorul a pus in valoare si a potentiat acea calitate a textului dramatic, prin care portretul fiecarui personaj este creionat convingator prin interferenta marturiilor celorlalte doua.