Pentru BARBATI care stiu ce vor

Nu stiu ce ati simtit dumneavoastra la ora zero si-o secunda, dar pe mine m-a strabatut un frison. Si am savarsit ...initierea facand un pas inainte, involuntar. Apoi m-am uitat la artificii, si prin minte mi-au trecut imagini pe care nu le chemasem, venisera singure. Tarani ingenuncheati in brazda, implorandu-l pe Dumnezeu sa le alunge seceta.
Banci nevoite sa faca politica de imprumuturi mai atractiva, ca sa nu-si piarda clientii, momiti din strainatate cu dobanzi de 4 la suta.

Fanarul, Bizantul. Domnul Rehn. Stefan Banica jr. cu "Toata lumea danseaza". Tineri pe scena din Piata Revolutiei imbracati in tricoloare stilizate, facand dans modern pe piesa Cristinei Aguilera.
Caragiale!

La ora zero si o secunda am avut impresia ca sunt in filmul "Intalnire de gradul III", ma cheama Francois Truffaut si ma uit vrajit-incremenit la nava-mama. Umbra Europei se aseza cuminte peste culmile noastre, ca o closca grijulie pe cosul de oua.
Am pornit spre cea mai fantastica calatorie, lipindu-ne, spre a ne integra, de o tara gigantica, neverosimila, spre care se uitau pasoptistii, cerand sprijin, de unde ne venea Carol, care ne accepta la masa spre a semna acte diplomatice.

Si daca aventura de a trece peste tot ce inseamna trecutul (istorie, religie, diferente economice uriase), cladind pe o fundatie formata din reguli de civilizatie si democratie, respect reciproc si maini unite cu sinceritate, fara dorinta vreunui "tun", va ajunge la capat, la liman, fara durere, putem spune ca suntem si noi in stare de ceva. Pentru ca asemenea sanse istorice, rar a avut poporul roman!

...La cateva ore dupa ce frisonul lasa loc inimii sa bata cum stie ea, s-au lipit de televizor diversi insi care preluau din ideile unor analisti vestici cunoscuti pentru convingerea lor ca proiectul Europei unite incepe sa dea semne de oboseala.
Si ca exista tari unde nivelul de trai este atat de ridicat incat n-ar putea fi niciodata atins de Romania si carora nici prin cap nu le trece sa depuna cerere de deschidere a negocierilor cu UE. Iar altele care studiaza problema retragerii. Prin umare, ce-am putea cauta noi pe-acolo, daca cel putin din punct de vedere economic, proiectul comunitar scartaie?

Mi se pare un exemplu tipic de conceptie romaneasca, ilustrata perfect de Ion Creanga intr-o celebra poveste.
A vorbi despre posibilitatea declinului economic, varianta studiata intr-adevar de analistii vestici - dar la ei, declinul inseamna cateva luni de stagnare, intr-un motor care a adus deja bunastare - , alimentand astfel euroscepticismul celor prost informati, inducand in constiinta populara indoiala tocmai cand constiinta populara trebuie sa puna osul mi se pare inconstienta.

Si cum avem o structura psihica bizara, care abia asteapta motive sa se abata de la drum spre a da pe gat un paharel, dupa cateva ore de obositoare cugetare, a aduce pe sticla tampiti care se trezesc sugerand ca daca altii, avansati, au de gand sa se retraga sau nu le trebuie UE, noi nu stiu de ce ne-am mai legat la cap, e tot inconstienta.

Cred in libertatea presei. Dar mai cred intr-o constiinta superioara, nationala, care trebuie sa atinga cu aripa ei si mintile producatorilor tv, pentru ca acum chiar e momentul. Iar depasirea uneia dintre tarele noastre bizantine, aceea de a ciupi cate-un pic de unde se poate, aici vorbind de audienta, poate fi o picatura care, langa alta picatura, poate umple oceanul constructiei romanesti continentale.

Cristian Mihai CHIS