Principala problema a PSD este ca nu are taria sa se scuture de cei care i-au adus faima de promotor al statului unde coruptia a devenit politica nationala. Si nici nu are cum sa aiba, deoarece in orice moment, o asemenea tarie poate considera a fi moliciune - odata bulgarele impins la vale, nu stii pe unde ajunge si ce darama.

Pentru electoratul captiv nu are importanta. Cascavalul de monolit ramane un vis drag, indiferent cate gauri ar contine. Fanaticii nu se gandesc la propagarea tesutului canceros. Pentru cercul lipit de captivi ar putea avea importanta, dar ei sunt dispusi sa inchida ochii, imbatandu-se cu teoria ca orice schelet din dulap poate ramane acolo daca ai pus o punga pe umeras.

Nu stiu cum nu-si da seama un partid atat de mare ca bataia nu e pentru aceste doua felii. Sau daca-si da seama, de ce nu gaseste puterea sa provoace un cutremur initiatic. Si ma gandesc la cei numiti reformatori, in principal la Grupul de la Cluj. Dupa ce a pierdut Primaria Clujului, nu pentru ca Emil Boc avea proiecte mai semete, ci pentru ca tendinta, in toata tara, era "Arde-i pe corupti", indiferent de victimele colaterale, Ioan Rus si-a revenit foarte greu. Si nu e un tip care sa accepte ca in viata unui politician exista si infrangeri.

Astfel ca acest Congres PSD unde a fost ales Mircea Geoana l-a prins inca suferind, cu insuficienta ambitie si dorinta de lupta pentru a se angaja el insusi in batalia cu Ion Iliescu. Era incapabil sa-si imagineze cum ar fi sa piarda inca o data. Cu toate ca venea in fruntea valului reformist din partid, unde una dintre pietrele unghiulare era ideea descentralizarii deciziei, investirea organizatiilor judetene cu autonomie. Val care i-a adus la congres numarul cel mai mare de voturi. Mai mare decat al lui Geoana, cu toate ca Rus a candidat pentru un post de vicepresedinte.

Fara indoiala, Rus, ca fost ministru de Interne, cunoaste totul despre zona putregariurilor pesediste. Dar niciodata nu a fost momentul sa le scoata la iveala, chiar si folosind canale media sigure. El ar spune ca a decis astfel ca sa nu pericliteze partidul. Dar daca e vorba despre principiul "o mana spala pe alta, si amandoua obrazul", adoptat ca politica de nezdruncinat in timpul guvernarii PSD?

In inclestarea din partid din ultimii doi ani insa, daca tacerea lui Rus ar fi avut explicatia ca are si el niste scheleti in dulap, ar fi fost scosi demult de pe umerase. Grupul lui Iliescu s-ar fi folosit de orice ca sa-l darame. Prin urmare, probabil ca Ioan Rus se gandeste ca portita este totul. Dar se intreaba cand e momentul prielnic. Insa, dupa cum se poate lesne constata, momentele se pierd mereu, si odata cu ele, partidul se subtiaza. Iar orice intarziere poate fi fatala.

Nu pot sa pricep de ce, daca a avut convingerea ca daca PSD este un partid de barbati trebuie sa depuna motiune de cenzura, pentru a merge la anticipate si a transa lucrurile, nu are taria sa declanseze marea infruntare. Dintr-un PSD sfasiat de scandaluri de coruptie cel putin s-ar alege un nucleu primenit, care, daca are rabdare si nu-si doreste sa castige alegerile viitoare, va putea creste temeinc, fara zvarcoliri, curatat de zoaie.

Poate Rus ezita nestiind pe ce se poate baza, deoarece daca nu a avut forta de-a candida la sefia partidului cand se afla pe val, acum trebuie sa asiste la sovaielile lui Geoana. Care Geoana, scos de Grupul lui Rus din penibilul cizmelor de guma trase pe trupu-i fin de diplomat in campania pentru Bucuresti, a ratat sansa de-a fi un mare om politic. Daca nu se decide sa intre in lupta, cu tot ce stie, construind pe termen lung, din calul alb al domnului Rus va ramane in scurt timp o stafie costeliva. Iar Romania, care are nevoie de un partid de opozitie sanatos, paznic al puterii, va fi in continuare scena unor catei nesimtiti cu pretentii de gladiatori.

Cristian Mihai CHIS Tags:  lesin, nabadai

1184 vizualizari