Pentru BARBATI care stiu ce vor

Era o duminica plictisitoare ca oricare alta. Ma jucam versiunea Beta de la Crysis 2 pe sistemul meu mediocru, cu detaliile la minim. Niciun fun. Primesc un buzz pe mess, dau alt-tab si evident, calculatorul se blocheaza pentru 2 minute, dupa care mare eroare la joc. Ma enervez, trag un pumn in tastatura si injur toata familia nenorocitului care mi-a atras atentia. Ura si nervii se risipesc insa imediat� dupa ce ma uit ce mi-a scris. “Vin pana la tine cu Dragon Age II ca mie nu-mi merge?”. Evident ca l-am asteptat la usa pe vizor, nerabdator sa joc continuarea unuia dintre cele mai bune jocuri lansate in ultimul timp, Dragon Age: Origins.

Daca nu-mi mergea pe coaja aia de calculator, eram gata sa ma imprumut si sa ma duc in momentul ala sa-mi cumpar placa video, dar bine ca mi-a mers si nu m-am aruncat in cap pentru un joc care pe mine personal m-a dezamagit din multe puncte de vedere. In primul rand povestea jocului nu te atrage deloc. Ba, da deloc. In al doilea rand, desfasurarea actiunii are loc doar intr-un singur oras, in subsolul sau si prin imprejurimi. Ziua si noaptea sunt questuri diferite, ce sa-ti spun, mare inovatie. Daca imi amintesc corect sunt vreo 3 acte mari si late, dar primul este singurul care merita, cel in care iti aduni echipa si are ceva vorbarie mai interesanta. In rest, questurile sunt repetitive si super enervante. Ma intreb ce a fost in mintea celor de la BioWare, care in loc sa continue pe acelasi proiect castigator din prima parte, au realizat o cacealma de joc, in care singurul atu a ramas posibilitatea de a schimba anumite parti ale povestii prin dialogurile purtate cu NPC-urile.

Grafic vorbind, jocul arata bine, insa varietatea de iteme si armuri nu se poate numi varietate. Cel putin la arcuri, indiferent de calitatea lor, arata toate la fel pe caracter. Plus ca nu mai ai liberatea de a imbraca restul personajelor cum doresti. Ai posibilitatea doar sa le schimbi armele si accesoriile, pentru ca armurile sunt default si nu se pot inlocui cu altele mai bune. Nici sunetul jocului nu cred ca m-a impresionat foarte tare pentru ca nu-mi amintesc de ceva anume care sa-mi atraga atentia. In concluzie, Dragon Age 2 mi-a creat iluzii desarte. Cu parere de rau va spun ca nu merita nici macar incercat.

La numai cateva zile distanta insa, s-a lansat si Assassin’s Creed: Brotherhood, gen partea a treia a seriei. Aici intervine si un mic paradox, ca sa-i spun asa. Dupa ce predecesorul sau a fost atat de lung si plictisitor incat nu am rezistat mai mult de jumatate sa-l joc, noul venit din seria AC este genial. Cei de la EA au reusit inexplicabil sa relanseze o actiune de care ducem lipsa inca din 2007, cand jucai cu Altair si chiar intrai in pielea personajului. Pai Assassin’s Creed 2 a fost un fel de Carmageddon contemporan. Nu inteleg cum se asteptau producatorii jocului sa faci misiunile exact cum ar fi trebuit, ca la carte. Du-te si omoara-l pe cutare fara sa fii depsitat de garzi. Pai dragii mei, garzile erau tot hazul. La cat de “overpowered” erai, sau ce termeni sa folosesc: imba, zmeu, forta?, pai treceai prin garzile alea ca prin branza si ajungeai imediat la boss, iar sangele varsat pe monitorul meu de 17’’ imi aducea aminte, cum spuneam si mai sus, de masacrul din Carmageddon, cand parca simteai nevoia sa macelaresti umilii cetateni de pe strada, chiar daca nu primeai nicio recompensa pentru crimele comise.

Sa lasam trecutul si sa revenim la prezent. Assassin’s Creed: Brotherhood ziceam. Un joc captivant, dar foarte scurt. Nu mi-a luat mai mult de 10 ore in total sa ma intristez stil emo, ca sunt nevoit sa ma intorc la rutina Heroes of Newerth. In sfarsit vedem in acest joc un asasin care nu este Superman si chiar moare destul de des daca jucatorul este complet paralel. Povestea jocului se desfasoara in Roma si il are in rol principal tot pe Ezio Auditore din 2. Care sunt noutatile va intereseaza presupun. Pai in principal este grupul de asasini care ti se altura si pe care ii poti chema de fiecare data cand intampini probleme cu baietii rai. Apoi sunt garzile mai puternice care se regasesc in mai toate grupurile de ostasi pe care trebuie sa ii omori pentru a ajunge la obiectiv. Este de mentionat si povestea care nu te plictiseste deloc (nici nu prea are cum la cat de scurt e jocul). Oricum, spre sfarsitul jocului te vei transpune in pielea Larei Croft din Tomb Raider, unde esti nevoit sa-ti arati skillurile de mobilitate, dar nu vreau sa desconspir prea multe.

Grafica este inca o data exceptionala, dar era si normal, fiind un joc conceput special pentru consola. Sunetul nu este important, el fiind nesemnificativ oricum intr-un astfel de joc. Ce ar mai fi de spus. Gameplay captivant. Nu m-a lasat sa ma dezlipesc de el pana nu l-am terminat. Datorita Brootherood-ului, ma declar un fan al seriei si astept urmatoarea parte care va avea lansarea undeva prin 2012-2013, chiar daca acum un an am abandonat fara resentimente.

Pe scurt. Cu o mare durere in suflet spun Dragon Age II nu, Assassin’s Creed obligatoriu da.