Unul dintre prietenii mei, Puche, avea un motan negru si gras care detinea un frate geaman. Peste gard. Desi ii nascuse aceeasi pisica, si cum ar veni, pornisera impreuna la drum, ca Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu, cotoii se detestau cu patima. Se scuipau din toata fierea de cate ori se vedeau.

Motanul prietenului meu era mai molau, reusea sa comita, in toiul luptei, doar un miorlait marait- imi pare rau ca nu pot atasa un fisier audio, ca dupa ce am incercat de mi-a secat gatul (da, ma cam plictisesc), am reusit sa-l imit. Dar nu se lasa.

Membru al unui club motanesc de masochisti, pleca din cand in cand in expeditie in curtea vecina, desi stie ca o sa-l miroasa frac-su si o sa-l faca varza. In mintea lui insa, miorlaitul marait era infricosator, si superior caftelii sore cu moartea.

Disparea cam doua zile, si prietenul meu nu se mai intreaba de ceva vreme daca n-o fi crapat. Stia ca matza isi constientizase si acceptase destinul, ca ciobanul din Miorita, si s-a dus la scarmanat. Si vine franjuri, dar vie - fiara vecina il lasa de fiecare data in viata, ca sa poata intr-o zi sa-si constientizeze starea de umilinta si sa parcheze definitiv pe cuptor, abandonand accesele de superioritate si crestinism (si pisicile au obraji). Si sa moara de stomac.

Nu mai stiu de ceva vreme ce s-o fi intamplat cu motanul lui Puche, caruia i-am gasit corespondent in persoana lui Calin Popescu Tariceanu. A naibii coincidenta, si Puche e tot liberal, deci Pamantul e totusi rotund.

Stiu insa ce se intampla frecvent cu premierul. La prima vedere, si la vederile urmatoare, in conformitate cu teoria lui Peano despre curba unidimensionala si continua care trece prin fiecare punct din interiorul unui patrat (capul premierului, ce va ziceam despre Pamant?), freza e la fel de deranjata - de la un nivel in jos, valorile sunt mai putin importante, pare ca sunt aceleasi. Deoarece in economia boxului, nasul fin, grecesc, are o sigura utilitate: aceea de a fi spart, ca sa arati ca dracu si sa se sperie de tine domnisoarele care te admirau pe podium in timp ce demonstrai pantaloni in carouri.

In acelasi timp, colegul de drum isi curata gherutele cu satisfactia pe care ti-o da numai siguranta ca adversarul e la podea, unde-l vei trimite de cate ori va reusi sa se ridice imediat dupa ce va auzi cifra 8 din gura arbitrului. Si se va cere crosetat din nou.

Ce-i pasa sefului statului ca Tariceanu a tinut sa spuna, la finalul sedintei solemne a parlamentului de condamnare a comunismului, ca opinia publica asista la un proces initiat de domnia sa? Si-a vazut netulburat de treaba, citind cu ambitie un text pe care nu-l invatase prea bine, ca sa poata activa glanda lacrimala. Stia ca are un scop : sa confiste din mers unul din ultimele locuri de refugiu ideologic liberal.

Ce ma mira este ca desi cunosteau intentiile lui Traian Basescu, iar unii analisti politici anticipasera jocul prezidential, cunoscand matricea comportamentala a sefului statului, nu ca strategii platiti de liberali (suspectez ca au fost cumparati de adversari), capii PNL nu au reusit sa contracareze simplu, fara echivoc: cine ai fost dumneata, domnule presedinte?

... Ma doare sufletul pentru cativa dintre prietenii mei liberali, porniti la drum cu speranta si increderea ca la adapostul inteligentei si tineretii, plus a dorintei de a schimba lumea, lumea chiar se poate schimba! Sa sara acum in barca lui Stolojan, ca sa nu treaca istoria algoritmului pe langa ei, si sa valideze in mod particular teoria drumurilor aspre spre astre? Sa moara alaturi de partid, in numele solidaritatii? Multi dintre ei sunt prea tineri pentru a apuca vreo felie din prajitura unui grup de interese. Si cred ca simt, la 30 - 35 de ani, teribil de batrani...

Cristian Mihai CHIS Tags:  doi, cotoi., cativa, motanasi, tristi

1607 vizualizari