Pentru BARBATI care stiu ce vor

Ati bagat de seama ca in Postul Craciunului vi se intampla sa fiti chinuiti fara motiv, sa vi se umple cotloanele de probleme neasteptate, sa trebuiasca sa iertati, sa deveniti mai intelegatori? Sa va iesiti din fire pentru ca apoi sa va umple rusinea?

Ati bagat de seama ca dupa o fapta buna vi se incalzeste sufletul si va cresc langa glezne aripi? Iar din aripi, dorinta de a fi mai iubitori? Ati bagat de seama ce bine e sa va desclestati falcile pentru a lamuri o neintelegere, pentru a nu lasa suspiciunea si incertitudinea sa va macine gandurile, si ce usor e sa umpleti prapastiile cu dragoste?

Oare incercand sa fim duri, ca niste stanci, ascunzandu-ne omenia, punand semnul egalului intre simtire si slabiciune, pentru a ne proteja de cei despre care invatam de mici ca profita de orice centimetru de picior scapat din zale, construim? Si daca resim sa construim o lume cu fundatie din impresii, dureaza?

Ati bagat de seama ca de cate ori dam o replica despre care ne imaginam ca este naucitoare, si in urma vorbelor punem un om la podea, fulgerator, avand impresia ca suntem cei mai tari, apare cineva, ceva, cu o palma si mai usturatoare? In momentul acela avem doua solutii: sa avem inteligenta si inspiratia unei replici definitive (totusi, nu sunt adeptul pistolului) sau sa avem puterea sa daruim pace. Dar astfel, cat de barbati am fi?

Oare suntem in stare sa devenim oameni normali, cateva zile, fara sa ne masuram newtonii? Si sa ne lipim de natura, sa mirosim a zahar ars, a cetina si a globuri?

Cineva imi spunea ieri ca sarbatoarea Craciunului seamana cel ma bine cu un cozonac. Pufos si linistit, ca un pisic adormit langa motocei. Plin de pace, ca o barba de bunic. Tacut si inmiresmat, ca o candela.

Sunt familii de pensionari care anul acesta nu au avut bani de brad, si s-au multumit cu trei crengute pe care le vor prinde de perdea. Dar au cumparat un cozonac, care desi invelit in plastic, miroase, in sufletele lor, a brad. Neavand unde sa aseze cadourile - o pereche de sosete din lana, un fular nou, doua portocale - si le vor pune unii altora in maini, atingandu-se, convingandu-se ca inca se au unii pe altii.

Exista copii care nu au vazut papusi, masinute si cozonac decat la televizor. Exista copii care nici nu au vazut vreodata un televizor, prin urmare nici nu stiu cum arata un cozonac. Dar au mancat in schimb atata bataie cat sa tina minte o viata intreaga ca o palma reprezinta un argument.

As dori sa avem puterea sa nu trecem pe langa un suflet chinuit fara sa-i daruim un cozonac. Daca stim sa i-l punem in maini, va avea certitudinea ca gaseste, printre stafide, si globuri, si crengute de brad, si o pereche de manusi din lana. Si macar de Craciun, va putea sa uite toate palmile si cuvintele de ocara pe care le-a primit pana acum de la viata, cu convingerea ca nu exista alternativa.

As dori sa avem puterea sa credem ca daca nu suntem niste pensionari aruncati la marginea societatii, cu unica dorinta de a muri imbratisati, departe de copii, depinde de ascutimea mintii si taria bratelor noastre sa ne crestem in curte cel mai frumos pom de Craciun.

Va urez la toti sa descoperiti fericirea de-a iubi neconditionat! Si va daruiesc un cozonac!

Cristian Mihai CHIS, Redactia Askmen.ro