MIKY la data de 06.03.2011 17:00

BUNA

miky 25 la data de 06.03.2011 17:05

buna sunt an divort si e tare greu

mihaela25 la data de 06.03.2011 17:13

buna am vazut toate comentariile si unele sunt exagerate

ktm la data de 20.03.2011 15:26

As vrea sa divortez...dar nu am unde sa ma duc, nu am bani de chirie, am un copil de crescut...sotul la fiecare cearta ma pistoneaza cu divortul (probabil stie ca n-am curaj). De cand a venit pe lume micuta noastra este un om schimbat, desi o iubeste enorm. Are momente de luciditate cand aproape se arunca la picioarele noastre de dor si iubire. Dar in restul timpului e in anturajul unor copii cu aproape 10 ani mai tineri si toata lumea ma incurajeaza sa merg mai departe in ideea ca vor trece si accesele de furie, ca va veni si timpul maturizarii lui, ca nu-si va mai cheltui tot salariul pe haine si tigari, ca va deveni mai responsabil, ca va avea mai mult timp si pentru noi... Ce pacat ca locuim cu socrii care desi sunt oameni buni, nu ma iubesc prea mult si ma acuza ca le-am distrus familia...desi le-am facut cadou o nepotica extraordinara. Ma tot gandesc daca viata ar fi fost alta in intimitatea unei locuinte a noastra. Probabil ca da sau poate ca nu...ca mai conteaza? Acum suntem dusmani, asa ma vede el pe mine.

george la data de 22.05.2011 15:06

de ce dureaza asa mult un proces de divort?am inceput din octombrie2010 suntem in mai si nu sa terminat,nu miam mai vazut copilu de 76 zile mama lui nu imi da voie sustine ca asa ia spus avocata.este posibil?

Bepe la data de 02.08.2011 04:19

Si eu am divortat la 29 de ani. Dupa vreo 2 ani de nemultumiri peste nemultumiri de la \"prea bine\", certuri peste certuri din \"nimicuri\" am ajuns de comun acord ca e mai OK sa ne vedem fiecare de ale lui fara sa ajungem sa ne distrugem vietile de tinerei. Intr-un final s-a ajuns la divort prin mediere si in aproximativ 2 luni am rezolvat totul. Mi-a fost greu in primele 2 luni, dar apoi m-am re-adaptat la viata de burlac. Dupa divort am fost la cateva sedinte de psihoterapie ce m-au ajutat sa gasesc cauzele ce au dus la despartire si m-a ajutat sa imi recastig increderea in mine, lucru ce m-au ajutat foarte mult. Si viata isi urmeaza cursul. Am fost impreuna ca si iubiti/prieteni 5 ani, casatoriti 4 ani. Timp in care am reusit muncind din greu sa ne luam un Ap. cu 3 cam si 2 masini cu banii cash. Dupa despartiere, i-am lasat masina si o suma de bani cat sa ai ajunga pentru 1 an de zile sa se puna pe picioare. Iar eu am ramas cu un ap 3 camere + o masina. Totul s-a petrecut civilizat , fiecare a luat in masura contributiilor la obtinerea acestor bunuri imobile/mobile. Nu am avut copii, asta a simplificat mult lucrurile. In concluzie - Orice shut in fund egal 2 pasi inainte. Asta e viata, indiferent ca sunt barbat /esti femeie, nu trebuie sa stam nici o clipa langa cineva daca nu mai exista dragoste, mai tarziu vom regreta, si vom suferi din lipsa de respect ce s-a pierdut in timp. Success la cei in divort, fiti puternici si nu va pierdeti increderea in voi, se pare ca nu se moare doa dintr-atat!

fluturasz la data de 05.08.2011 12:48

imi pare enorm de rau pt cei care sufera din cauza ...noastra ..a oamenilor...noi intre noi ne mintim si ne inselam ..noi intre noi ne acuzam..noi intre noi ne batem joc...e pacat sa gasim atata suferinta pe pamant,o suferinta care nu Cel de sus a dat-o...ci noi am creeat-o....am cunoscut si eu un barbat tanar dar divortat 28 de ani ,acesta era al 3 lea an de casnicie..dar ea ..cu acelasi nume ca mine,ea care il iubea enorm si care a insistat sa faca nunta..sa jucam..probabil a inceput cu o gluma,din plictiseala..si s-a ajuns sa il insele si pana la urma sa se afle...acest barbat e un om sufletist si bun...oricare femeie si l-ar dori pt ca stie sa iubeasca si e si credincios..cea ce intr-o casnicie e important pt a fi liniste si fericire...il iubesc ...dar...pt ca mereu apare un \\\"dar\\\" nu pot sa il fac sa simta siguranta,sa il fac sa vada cea ce simt ..desi imi spune ca stie si se vede cu ochiul liber dragostea ce io port ...tot nu pot sa ii alung durerea..nu se plange..dar simt asta...azi m-am decis sa renunt la el ...si fac asta pt ca il iubesc si vreau sa nu il retin ci sa il las sa gaseasca acea persoana care sa aiba\\\"ceva\\\"ce sa il faca sa uite...pt ca se pare ca nu sunt eu aceea...nu stiu daca am facut bine...as vrea niste sfaturi...pt ca e dureros sa il am langa mine si sa nu fim oficial impreuna chiar daca zi de zi ne vedem si vb la telefon...el zice ca nu imi apartine...mias dori din toata inima sa fie fericit pt ca nu glumesc si nu zic ca e om bun doar pt ca is indragostita de el ci pt ca intradevar asa e...sufar atat de tare de parca eu as fi gresit ...sufar pt ce i-o facut acea femeie cu acelasi nume:( sa il las sa isi gaseasca acea persoana sau sa nu renunt in speranta ca se va indragostii si va fi ok..voi ce spuneti...ca eu nu mai stiu...

Alex la data de 12.08.2011 00:36

Ba da. Barbatii isi cresc la fel de responsabil copiii. Cu riscul de a fi misogin,femeile, toate femeile, sunt niste c**ve penale. Din pacate c**vele devin mame si au impresia ca totul li se cuvine pentru asta.

luminita la data de 09.09.2011 15:25

Sunt in pragul unui divort. De 9 luni de zile eu platesc toate ratele la banca, eu intretin copii eu platesc facturile. in cei 13 ani de casnicie sotul a avut din an in pasti serviciu. am facut 3 rate la trei banci diferite si am construit o casa. Acum sotul spune ca il doare in spate de banci, copii. vrea sa vinda casa si sa ia jumatate din bani. Fara sa aachite bancile. Tot barbatii sunt defavorizati ? Aiurea

daniel la data de 18.09.2011 17:27

baieti!!! nu va mai insurati. e o prostie. iubirea trece sentimentele se duc si vedeti adevaratul monstru cu care ati visat sa faceti casa. legea oricum e de partea loc. atunci pt ce acest sacrificiu. ele nu sunt de vina oricum niciodata in conceptia lor