Pentru BARBATI care stiu ce vor

Daca ar ajunge in situatia de-a propune premierul, PSD ar putea foarte bine sa-i ofere aceasta onoare lui Calin Popescu Tariceanu. Asta deoarece ar putea aprecia fara sa se gandeasca mai mult de doua secunde ca seful liberal s-a transformat din cavaler al cotei unice de impozitare in personaj numai bun de pus pe peretele sediului central al PSD, in galeria celor care au azvarlit in masa cele mai populiste masuri.

Trebuie ca Adrian Nastase a tremurat toata ziua de nervi. Asemenea pomeni electorale nici macar el si Ion Iliescu nu au indraznit sa arunce. Dar cand la carul greu al fundaturii politice trag, disperate, doua vite, nu una, adica PSD si PNL, ipocrizia se goleste de sens, deoarece sansele de-a-l urni par mai mari. Mai ales daca vrei sa crezi asta.

Ca zice si cantecul: "Hai sa dam mana cu mana". Si acolo, si aici e vorba despre doi mititei care se transforma din ciocarlii cu rosu in gat intr-o acvila. Care n-o manca ea muste la romani, dar la nevoie, in Romania , se multumeste si cu parameci.

Acum cateva zile, cand PSD a scos la iveala din buzunarul de la vesta, ala din dreptul inimii, ideea cresterii punctului de pensie, pentru ca altfel miroase a motiune de cenzura care trece, nu ca lesinatura PD, liberalii s-au intrecut in a explica faptul ca ar fi un efort bugetar prea mare, sistemul s-ar destabiliza.

Si asta in conditiile in care PSD a indicat resursele bugetare: cinci la suta din profitul petrolistilor, al celor care deruleaza jocuri de noroc sau care fac afaceri cu alcool si tutun. Nu, a spus guvernul, asa ceva nu este posibil. Trimitem legea inapoi la comisie.

Dar deoarece era evident ca daca nu danseaza "Internationala" va ajunge, trimis de Mircea Geoana, acolo unde incearca de doi ani Traian Basescu sa-l vare, Tariceanu l-a pus pe seful Finantelor sa calculeze de unde iei ca sa dai.

Varujan Vosganian a calculat, a calculot, a calculit, dupa care a zis un "Doamne-ajuta" si a luat doua aspirine, pe care le-a baut. Evrika resursa: crestem alte impozite. Daca ma intreba pe mine, care nu ma pricep, ziceam la fel. Nu-mi trecea prin cap sa umblu la cheltuielile de administrare, sa le reduc pe alea.

Ziceam acum cateva zile ca daca sistemul nu permite majorarea pensiilor, inseamna ca sistemul e prost gandit de la inceput. Nu poti sa-i explicit unui pensionar care primeste lunar in mana 300 de lei ca e mai ieftin sa-si cumpere un scaunel, franghie si sapun decat un pumn de medicamente, tacamuri de pui, fasole si cartofi. Stie si el asta.

Ma incearca un sentiment curios. Cu un ochi rad, pentru ca sunt cateva milioane de oameni care or sa vada si altceva decat un magazin second-hand, or sa aiba o viata mai buna (o scurta vreme, deoarece preturile vor salta) - si ma gandesc la mama, la tata, care n-a mai apucat, dar zambeste din Ceruri, la socrii mei, la toti cei ingrozitor de umiliti dupa o viata in care au invatat copiii sa scrie sau au construit fabrici. Lor nu trebuie sa le explici ca economia nu permite o asemenea lovitura. Stiu si ei ca doua miliarde de euro anual reprezinta doua procente din PIB.

Si de aceea le plange celalalt ochi, ca si mie, deoarece constat ca in ani electorali sunt foarte importanti. Si in acelasi timp se gandesc ca din cauza pensiilor lor, Bruxelles-ul probabil ca va exploda constatand cresterea deficitului bugetar sau o inflatie cu doua cifre. Ce-i drept, stabilitatea o va lua in jos si din cauza subventiilor directe in agricultura, unde vor pleca alte miliarde de euro. Dar ce sa faci cand ai alegeri, daca esti impotent?

Nu imi dau seama cum va profita Traian Basescu de miscare - pentru ca trebuie sa o faca, nu? De promulgat legea o va promulga, doar nu-i nebun. Insa prin ce minune va intoarce lucrurile in favoarea sa nu intrezaresc acum. Insa vara e lunga.

Cristian Mihai CHIS