Tara frumoasa de la malul marii, unde vorba poetului, valurile fac valuri albe, ca o barba nepieptanata de crai, a murit, nu-mi mai misca nimic in fiinta. Raman numai cu un loc dureros in piept, unde trebuia sa fie inima. Patria mea nu are nici o vina, dar acum imi pare rece ca o piatra proaspat scoasa de pe fundul raului.

In tara mea, cei mai importanti oameni trimisi de popor in frunte, spre a le arata iubire - vorba vine "oameni", ca numai Traian Basescu a fost ales larg, si fara el, Calin Popescu Tariceanu nu era premier in veci - se comporta ca membrii unei bande de spargatori de locuinte care, odata prinsi, se dau in gat unul pe celalalt. Si sa te tii!

Si nici macar asta nu ar conta, daca n-ar demonstra inca o data un lucru arhicunoscut, si anume acela ca singurul nostru loc comun este ipocrizia. Incepand cu ei, si terminand cu noi. De parca ieri am fi venit toti din SUA si am fi aflat ca in Romania sforaria este la mare pret, dezbatem fara sa ne mai ramana aer in stomac cum a fost posibil ca un premier sa-i ceara presedintelui, cu manuta lui, sa puna o intrebare asa, in trecere, la parchet despre un dosar unde este urmarit penal prietenul lui cel mai bun.

Adica ce e nou? Ca Tariceanu e prieten cu Patriciu? Ca in Romania functioneaza telefonul scurt? A propos, trebuie sa fii bou sa-l transformi in bilet. Si daca tot l-ai transformat, cum de ai nerozia sa crezi ca nu va fi folosit, de vreme ce ai fost atentionat ca Basescu te calca in picioare cand te astepti mai putin?

E nou faptul ca prima poezie pe care o invata copiii este "Catelus cu parul cret", si se demonstreaza a fi o veritabila lectie de viata?
E noua ipocrizia omului politic? Si cat de ipocrit trebuie sa fii ca sa crezi ca inghite cineva explicatia ca nu ai dat publicitatii biletul pentru a nu afecta stabilitatea Romaniei, pe drumul aderarii? Pai cand incercai sa-l convingi pe premier sa demisioneze, ca sa faci anticipate, intr-un an afectat de inundatii catastrofale, insemna ca puneai umarul la stabilitatea tarii?

Dar normal ca nu mi s-a adresat mie, ci norodului. As fi insa curios sa vad cat de interesat este norodul de telenovela, ca tocmai au inceput sa-i vina facturile la intretinerea pentru iarna.

Strigator la cer mi se pare altceva: prins cu rata in gura, la ora de maxima audienta, la cateva zile dupa ce ai spus ca nici vorba de rata, ca doar n-o sa mananci pasare, cand tu ai alergie la pipota, mai ai tupeul sa zici in continuare ca lumea are false perceptii auditive. Si ca de fapt e ca in bancul cu Volga!

Mai mult decat atat, Tariceanu anunta, ca un cocos cocotat pe-un gard, ca de-acuma va iesi ca sa denunte grupurile oligarhice din jurul presedintelui. Pai ce-a pazit pana acuma, daca-i tremura inima de binele colectiv si de insanatosirea mediului de afaceri?
Pe mine nu mai intereseaza ca premierul a refuzat sa fie marionata lui Basescu, a grupurilor lui de interese. Orice ar spune acum, chiar asa sa fie, nu mai este credibil. A renuntat la credibilitate cand a mintit, si acum este un biet pui de gaina care-si imagineaza ca o sa fenteze destinul si nu va ajunge in supa.

Mi se pare de asemenea trist ca nimeni, din ce am vauzut eu, nu a avut tupeul sa il intrebe in fata "de ce ati mintit, domnule Tariceanu?". Poate ca Ion Cristoiu, care l-a avut in bataia pustii, a dorit sa fie delicat. L-a intrebat insa, in stitul domniei sale, daca demisioneaza. Nu, nu demisioneaza, pentru ca nu vede de ce. Onoarea? O situatie care te constrange, prin urmare incurca.

Dar ii meritam! Si asta numai pentru simplul motiv ca ne strangem mana barbateste si cautam ocazia de a infinge un cutit in spate la prima clipa de neatentie. Pentru ca nu suntem in stare sa spunem adevarul, si ne cuibarim la adapostul minciunii caldute, avand impresia ca astfel putem dormi linistiti.

Cristian Mihai CHIS

Tags:  odata, romania

2309 vizualizari